Psihologie,istorie,teatru
TEATRU
Spectacole de teatru, cronici, fotografii.
Ultimul amor al lui Heliade
May 17th
Prin a doua jumatate a secolului al XIX-lea, taman dupa venirea pe tronul tinerei Romanii a lui Carol I, Bucurestiul era un oras plin de farmec, aflat in plina dezvoltare. Si ca orice capitala europeana tinea si ea sa fie in pas cu ultima moda. Lumea buna se aduna pe Podul Mogosoaiei locul in care batea inima orasului. Aici se gaseau principalele atractii si era unul din locurile de promenada favorite. Bije, droste si carete trase de cai manati la trap roiesc in ambele sensuri pe una dintre putinele artere pavate. Tot aici se gaseau si teatrele. Este vorba desigur de vechiul Teatru National dar si de un altul mai putin cunoscut, acum disparut: teatrul Bossel. Casa Bossel cum mai era cunoscuta in epoca, se gasea langa hotelul Hugues, chiar vizavi de terasa Otetelesanu unde mai tarziu s-a inaltat Palatul Telefoanelor. La Bossel se gasea intr-o vreme o sala de bal ce fusese transformata ulterior in teatru. Existau 22 de loji si 322 de staluri, adica locuri la parter.
Casa Bossel si atelierul fotografic al lui Carol Pop de Szathmary se pot vedea in acest cliseu fotografic apartinand lui Ludwig Angerer.
Teatrul romanesc era abia la inceput, ca de altfel si literatura More >
Cine-i Lucian asta?
Mar 15th
Ideea de a scrie acest articol mi-a venit aseara dupa o discutie cu un jurnalist de la un cotidian central. Pe om il umpluse mirarea ca seful sau il trimisese sa adune mai multe amanunte despre operatia pe cord deschis a boss-ului dinamovist si chiar sa faca o schema frumos colorata ca tot romanul sa priceapa in ce parte vine cordu’ in ce parte valva, ce s-a taiat, ce s-a grefat si ce s-a suturat. Cum spuneam, omul nostru era nedumerit ca acest subiect capteaza toata atentia mass mediei in timp ce tot pe un pat de spital se lupta sa ramana in viata unul dintre cei mai mari actori ai Romaniei: maestrul Ion Lucian.
Gandindu-ma la actorul, regizorul, scriitorul, fondatorul a doua teatre pentru copii: Ion Creanga si Excelsior, Ion Lucian, cel care de sapte decenii joaca si se joaca incantand atatea generatii de spectatori imi vine in minte o anecdota care reflecta in mod tragic conditia actorului din Romania.
Ion Lucian in 1999 pe scena vechiului teatru Excelsior (arhiva personala)
Viata unui mare actor, se spune ca poate fi rezumata in doar cinci fraze:
1. Cine-i Lucian asta? 2. Am nevoie de Lucian! 3. Imi trebuie un actor in genul lui Lucian! More >
Achille Popescu, un mare actor uitat
Mar 1st
In 2016 se vor implini 100 de ani de la moartea unuia dintre marii actori ai Romaniei. Astazi, nimeni nu-si mai aminteste cine a fost, cu toate ar fi meritat si el un locsor, o straduta, o scoala, ori un club de teatru care sa-i poarte numele. Achille Popescu a fost unul dintre societarii Teatrului National din Bucuresti si se numara printre pionierii cinematografiei noastre, interpretand un personaj in primul film romanesc care a ajuns la noi: “Razboiul de independenta”, realizat in anul 1912.
Achille Popescu in "Femeia ideala" (arhiva personala)
Cei care il văzusera pe Achille Popescu jucând, erau de acord recunoscând ca avea absolut tot ce-i trebuia spre a fi numit un artist de seama. Nesansa a facut insa ca perioada sa de glorie in teatru sa fie inaintea primului razboi mondial, cand lumea teatrului romanesc modern este abia la inceput.
Achille Popescu in "Obraznicul" (arhiva personala)
Trupele de actori ambulanti, numiti si comedianti, care colinda balciurile si dau reprezentatii la sfarsit de saptamana inconjurati de tiribombe, vata pe bat si braga, predomina inca. Vrand-nevrand actorul acelor vremuri traieste intr-o atmosfera minora, in care sansele de afirmare sunt reduse. In societate persista inca in acea epoca, prejudecata ca o familie al carei More >
Draga Milu…
Feb 11th
Emil Hossu (1977)
Au trecut cateva zile bune de cand Emil Hossu, Milu cum ii spuneau apropiatii, nu mai este. S-a mai dus un mare actor… A plecat asa cum si-ar fi dorit orice actor adevarat: de pe scena. Daca scena e campul de lupta al actorului, atunci el a murit ca un erou. Ca un erou necunoscut. Vestea disparitiei sale a curs pe banda canalelor de televiziune, alaturi de alte stiri precum starea vremii, ultimele declaratii ale lui Gigi si panseurile lui Mitica. Apoi aproape nimic, cateva imagini dintr-un interviu mai vechi cu el si privirile intristate ale colegilor de scena si ale altor oameni de teatru. In presa, o stire idioata care ne anunta ca Emil Hossu a murit cu gandul la Piata Universitatii. Cata imbecilitate si meschinarie sa politizezi astfel moartea unui om, sa-l transformi in argument pentru cererile mai mult sau mai putin justificate ale unora. Milu fusese intr-adevar, in urma cu o saptamana la un miting al opozitiei la Arcul de Triumf, unde a si luat cuvantul. S-a stins inaintea unui spectacol in urma unui infarct. A mai apucat doar sa spuna: “Te iubesc Catrinel!”
Nimic spectaculos. Posturile dambovitene n-au gasit nimic scarbos, ca sa mai faca More >
Aura Buzescu in “Vizita batranei doamne”
Aug 17th
Putina lume isi mai aminteste astazi de Aura Buzescu, poate doar actorii si cei mai in varsta. Pentru cei mai multi e doar un nume de strada. Aura Buzescu (Aura Almăjan) nascuta in 1894 la Caransebes a fost insa una dintre cele mai mari actrite si profesoare de teatru din Romania. A realizat roluri memorabile din care nu au mai ramas, din pacate, decat amintirea si cateva cronici uitate.
Aura Buzescu alaturi de Jules Cazaban
Una dintre creatiile remarcabile ale Aurei Buzescu pe scena Teatrului National din Bucuresti ramane rolul Claire Zachanassian din piesa “Vizita batranei doamne” de Friedrich Dürrenmatt
“Dealtmiteri, unele roluri ale dramaturgiei moderne nici n-ar putea fi concepute altcum si daca Aura Buzescu n-ar fi imaginat astfel personajul batranei doamne din piesa lui Durenmatt, am fi fost in situatia de a vedea o oarecare miliardara americana cu excentricitati sangeroase si nu acel simbol creat de autor”[1]. Valentin Silvestru lauda totodata acceptia, mai noua si mai profunda, a ceea ce numim indeobste pozitia critica a actorului fata de rol, atitudinea sa contemporana fata de indiferent care personaj.
Si tot despre rolul Claire Zachanassian din Vizita batranei doamne nota Silvestru: “Ironia batranei doamne fata de scumpii ei gullenezi are taisul si lucirea cutitului More >
Ultimele comentarii