Psihologie,istorie,teatru
Teatrul Urmuz – o istorie scurta
cateva cronici si amintiri
“A douasprezecea noapte” tulceana vazuta de la Bucuresti
Apr 3rd
articol semnat de Viorica Rusu si aparut in ziarul Adevarul din ziua marti, 11 aprilie 2000
La Tulcea Un personaj shakespeareian ii lanseaza pe tinerii actori
L sfarsitul saptamanii trecute, magarita Stela (chiar patruped!) a fost principalul agent de publicitate al unei trupe de teatru, abia nazcuta in Tulcea. Stela a “functionat” ca afis mobil pentru reclama la spectacolul A douasprezecea noapte (piesa in care un coleg de rasa joaca un rol important), de W. Shakespeare, regizat de Valentin Potrivitu, absolvent al A.T.F. si cunoscut pentru colaborari in cateva teatre bucurestene. El a oferit in apartamentul din Tulcea al parintilor sai spatiu de cazare si de repetitie unui grup de zece tineri actori (patru dintre ei debutanti), distribuiti in acest spectacol, a carui premiera a avut loc sambata, 8 aprilie, pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor. Trupa lui Valentin Potrivitu, numita Exil (“nu mai e necesar sa explicam de ce” spune managerul), aflata in consens in privinta putinelor sanse pe care le ofera debutantilor scenele bucurestene, a ales acest oras fara teatru, dar cu destula bunavointa in a le oferi gratis sala Casei de Cultura.
Pentru premiera, actorii au lucrat fara salarii, decorurile au fost obtinute cu “saru-mana”, costumele sunt chiar hainele lor, More >
“Prostii sub clar de luna” la Tulcea
Feb 16th
articol semnat de Felicia Mihali si aparut in Evenimentul de Weekend din data de 10-16 martie 2000
“Prostii sub clar de luna” la TulceaIn luna septembrie a anului trecut a luat fiinta la Tulcea, Teatrul Urmuz. O veste buna, in conditiile in care toate teatrele sunt in prag de faliment. De ce Teatrul Urmuz, cand acesta de fapt nu a fost dramaturg? Explicatia celor care stau la baza proiectului este aceasta: “Pentru ca fiecare scriere a lui Urmuz nu este o fresca statica, ci este viata in miscare. Personajele sale, desi apeleaza foarte rar la dialog, sunt puternic creionate, incat pot deveni personaje dramatice. Orice proza a lui Urmuz poate deveni cu usurinta o piesa de teatru”. Si daca noua institutie si-a propus sa prezinte viata in miscare, prima stagiune tulceana a fost inaugurata de premiera piesei “Prostii sub clar de luna”, de Teodor Mazilu, o piesa cu o istorie zbuciumata. Mentiunea autorului era ca “Actiunea se petrece in zilele noastre”. Tocmai din acest motiv, in 1962, la data aparitiei sale, piesa a fost reprimata de cenzura. Regia este semnata de Ion Dore, nascut in Tulcea, absolvent al Institutului de Arte Plastice din Bucuresti si Universitatii de Arta Teatrala din More >
Sambata seara, tulcenii s-au lasat sedusi de Shakespeare
Feb 15th
o cronica a spectacolului A XII-a noapte de William Shakespeare
articol semnat de Florenta Andronache pentru ziarul Acum din aprilie 2000
Teatrul in “Exil” la Tulcea Sambata seara, tulcenii s-au lasat sedusi de ShakespeareCine si-ar fi imaginat sau ar fi sperat ca in oraselul nostru de provincie sa fie “exilat” teatrul? Daca eforturile apreciabile si apreciate ale edililor orasului au facut posibila existenta unui teatru profesionist la Tulcea, se pare ca aceleasi eforturi in mod indirect, au impulsionat aparitia companiei de teatru “Exil”. Aceasta companie de teatru a reusit, prin misterul ineditului, coroborat cu numele marelui dramaturg Shakespeare si folosind un anume secret al publicitatii, cum avea sa declare la sfarsitul premierei actorul Valentin Potrivitu sa atraga in sala de spectacole spectatori numerosi si multi dintre acestia de calitate. Comedia shakespeare-iana “A XII-a noapte” prezentata in premiera sambata, 8 aprilie la Casa de Cultura a Sindicatelor a avut in distributie actori profesionisti, angajati la teatrul “Urmuz”, sau in alte teatre din tara alaturi de actori tulceni amatori, poate la fel de talentati: Daniel Iancu, in rolul lui Orsino, Nelu Durbala in rolurile Capitanul si Sebastian, Valeria Cristia, in rolul Puck. Marius Tudor intr-un Sir Toby plin de farmec, Voicu Hetel, demontrindu-si inca o More >
Razind, indreptam moravurile
Feb 15th
Un interviu cu dramaturgul Stefan Caraman despre spectacolul “A douasprezecea noapte” de William Shakespeare (2000)
fragment dintr-un articol semnat de Suzan Mehmet si aparut in ziarul tulcean Obiectiv in aprilie 2000
Ridendo castigas mores, sau
Razind, indreptam moravurilepremiera “Exil” – un succes remarcabil, pentru care cuvintele sunt sarace
Premiera spectacolului “A XII-a noapte”, de W. Shaespeare, care s-a jucat sambata, pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor, cu sala arhiplina si-ntr-o atmosfera absolut electrizanta, aduce in discutie cateva realitati extrem de importante.
Jocul de mare clasa al actorilor Companiei de Teatru “Exil”, suprapus peste una din cele mai reusite piese ale lui Shakespeare, cu disponibilitati incredibile pentru comicul de situatie, a facut ca acest spectacol sa devina, in sine, un eveniment. Un eveniment despre care se poate vorbi cu admiratie si cu incantare. Plin de vivacitate, cu o alternare extrem de bine ritmata a sarjelor comicului, cu linii bine definite ale personajelor, montarea piesei “A XII-a noapte”, regizata de actorul tulcean Valentin Potrivitu, ridica actul teatral la cote bine definite de arta, emotie si stil. Orice alt comentariu ar fi de prisos. Fie ca a fost vorba de o ambitie personala, sau mai degraba una profesionala, cert este ca “obiectivul” a fost atins, publicul deocamdata More >
Avatarurile noii dramaturgii romanesti
Feb 14th
Avatarurile noii dramaturgii romanesti este un fragment din articolul semnat de Cristina Modreanu si aprut in Adevarul din data de 20 mai 2001
“Epilog” de Stefan Caraman la Teatrul Urmuz din Tulcea
Piesa ajunsa pe scena teatrului tulcean nou-infiintat nu este cea mai reusita dintre scrierile tanarului dramaturg Stefan Caraman, desi propunerea – o analiza a reactiilor umane in situatii limita – contine toate premisele unei reusite. Spre deosebire de multi colegi ai sai, Caraman are darul de a face un text sa stea pe scena, personajele lui sunt capabile de viata adevarata, iar situatiile imaginate pot fi catalogate de cele mai multe ori, drept verosimile. In cazul “Epilogului” nu toate premisele “dau roade”, tema este exploatata previzibil, tensiunea se creeaza cu greu, rupta de insertiile ce construiesc o poveste paralela cu cea a naufragiatilor ce-si traiesc ultimele zile pe o pluta in largul marii. Aceasta istorie paralela este motivata printr-o replica a personajului principal, Boris, cel care moare ultimul, gratie experientei sale de lup de mare care l-a mai pus in situatii similare, un marinar de cursa lunga ce se lauda la un moment dat, cu iubitele lui ce-l asteapta in fiecare port al lumii. Pe o plaja insorita in cine More >
Ultimele comentarii