Hetel.ro
Psihologie,istorie,teatru
TEATRUL pentru copii 0-3 ani in ROMANIA
Sep 21st
Teatrul pentru copii mici si foarte mici, pentru bebelusi care abia incep sa descopere lumea este un proiect de data recenta, cu mare succes in locurile unde a fost prezentat. In tari precum Italia, Spania, Marea Britanie, Belgia sau Ungaria acest gen de productii tinde sa se permanentizeze atat in teatre precum si in crese sau gradinite. Rolul acestui gen inedit de spectacole este de a creste potentialul creativ al copiilor, de a-i familiariza cu lumea spectacolului, de a-i face sa petreaca un timp placut impreuna cu parintii sau colegii din crese. In Romania primele incercari in acest sens au avut loc incepind cu anul 2006, cand teatrul Ion Creanga a realizat prima productie de acest gen.
Proiectul Small Size, the network derulat in perioada 2006-2009 cu sprijinul Comisiei Europene si al programului Cultura 2000 a adus laolalta teatre profesioniste si organizatii culturale cu scopul realizarii si promovarii spectacolelor si evenimentelor teatrale destinate copiilor foarte mici. Initiatorii acestui proiect, in anul 2005, sunt compania La Barracca dinBolonia (Italia), Theatre de la Guimbarde (Belgia), Accion Educativa din Madrid (Spania) si GOML (Slovenia). Mai tarziu in acelasi an celor patru li s-au alaturat Helios Theater (Germania), Polka Theatre (Marea Britanie) si Teatrul Ion Creanga. More >
Despre relatia terapeutica
Sep 19th
Psihoterapia este in primul rand o relatie. Fie ca se desfasoara intre doi oameni, terapeutul si clientul, fie ca se desfasoara intre un membru al unui grup terapeutic si grupul din care acesta face parte, nu putem vorbi despre terapie, crestere, vindecare in absenta relatiei.
Terapeutul este acel specialist neutru care a invatat sa ne stea alaturi, care se bazeaza pe intuitie si pe o profunda autocunoastere si cunoastere umana.
Terapeutul este capabil sa stea in fata clientului oferindu-i o relatie autentica, o oglinda cum o numea Moreno, in care cel care isi doreste sa creasca sau sa se reconstruiasca, sa isi priveasca propria imagine reala.
Adevarata schimbare apare doar in relatie, doar fata in fata cu o persoana autentica, echilibrata, eliberata de prejudecati sau de falsa morala, o persoana care nu iti spune ce trebuie sa faci sau cum trebuie sa fii ci te insoteste sa cresti asa cum simti nevoia, in ritmul tau, sa descoperi cine esti in esenta ta, sa te eliberezi de hainele grele ale limitarilor inutile.
Ce sa fac sa schimb ceva?
Sep 19th
de Catalina Hetel psihoterapeut
Multi oameni afirma ca ar dori sa se schimbe, sa schimbe ceva in viata lor, in relatia lor, dar dincolo de teorie….care sunt pasii care trebuie urmati….ce ar trebui sa facem concret pentru schimbare?- Sa invatam sa ne cunoastem. Suntem produsul copilariei noastre, a relatiilor de familie, a temerilor si angoaselor familiei noastre, a regulilor impuse pe care le respectam sau nu. Cine suntem cu adevarat aflam daca reflectam asupra istoriei vietii noastre, cu realism si cu acceptare.
- Sa ne acceptam greselile si sa ne iubim partile bune. Suntem si buni si rai, avem limite si lucruri pe care le facem foarte bine. Daca renuntam la a ne critica in exces sau la a minimaliza ceea ce facem bine, invatam sa ne iubim si sa avem un portret realist al nostru. Privind acest portret vom invata ce este de schimbat.
- Sa ne privim ca niste oameni capabili. A ne plange permanent, a spune “nu pot”, “nu stiu”, ne tine captivi in acelasi cerc al nefericirii si al nereusitei. Daca spun “pot” sau “incerc” atunci voi face primul pas spre ceea ce imi doresc.
- Sa ne acceptam pe noi insine cu bune si rele si sa ii acceptam si pe cei More >
Doua lumi
Sep 15th
articol semnat de Catalina Hetel, psihoterapeut publicat si pe www.psihologu.ro
Despre adoptieAdoptia este un fenomen destul de controversat. Am auzit multe argumente pro si contra. Ca daca nu poti face copii macar adopta unul, ca si cum exista o obligatie sociala, din exteriorul tau, un “trebuie sa”, dar am auzit si teoria intens dezvoltata, a copiilor tarati, a “soiului rau”, a problemelor genetice.
In fond, de ce adopta oamenii? Pentru ca vor sa aiba copii, ar fi primul rasuns. Bun, si de ce vor oamenii sa aiba copii? Pentru ca vor sa aiba grija de cineva, pentru ca vor sa se simta parinti, pentru ca vor ca cineva sa le duca numele mai departe. Si atunci, daca toate aceste conditii sunt indeplinite, de ce se nasc totusi intrebari, de ce apar indoieli, de ce se vorbeste despre asta. De ce oare pentru orice greseala, pentru orice boala, pentru orice minus, se spune ”a da, e copil adoptat”, ca si cum exista totusi “ceva”, care nu se lega, ceva care sta intre copilul adoptat si familia adoptiva.
Exista impulsul fiecarui om de a vedea cu cine seamana copilul. Problema este ca un copil adoptat nu seamana cu nimeni, pentru ca nu este al More >
Abandonul ca mod de viata
Sep 15th
de Catalina Hetel, psihoterapeut
Copiii adoptati sunt la originile lor copii abandonati. Pentru ca dupa lunile certe in care au trait intr-o singura fiinta si cu o singura respiratie, alaturi de o mama, odata cu nasterea, ei nu o mai regasesc. Oricine ar fi langa ei si oricata caldura ar simti, acesti copii traiesc sentimentul abandonului ca sentiment primar, de baza.
Grija, caldura, hrana sunt vitale pentru un nou nascut, dar in el va exista intotdeauna acea ruptura de baza produsa de disparitia mamei. De fapt disparitia mamei este resimtita ca abandon la orice varsta. Fie ca ea dispare fizic, prin departare sau prin moarte, fie ca ea este prezenta dar nu stie sa fie “alaturi” de copil, acesta se va simti abandonat, pierdut.
Exista tendinta de a adopta un copil foarte mic pentru ca acesta sa nu stie ca este adoptat si pentru ca acesta sa fie educat in noua lui familie. Partial aceste aspecte sunt adevarate, dar in acelasi timp, de multe ori apar probleme. Familia da vina, in cazul in care apar aceste probleme pe istoria copilului, pe mostenirea lui genetica.
De fapt, de multe ori, copilul traieste cu teama sau cu certitudinea abandonului. Se teme atat de tare ca va More >
Ultimele comentarii