Cum a aparut Crucea Rosie?
Henry Dunant in 1860
La 24 iunie 1859 in Lombardia, in nordul Italiei are loc o mare batalie intre austriecii care dominau provincia si o coalitie din care facea parte Franta lui Napoleon al III-lea si Sardinia lui Victor Emanuel. Batalia de la Solferino, cum avea sa ramana in istorie, avea sa-i lase o profunda impresie unui tanar elvetian pe nume Henry Dunant aflat acolo pentru a-l intalni pe imparatul francez. Nu mai putin de 320.000 de oameni participasera iar la sfarsit, 40.000 ramasesera pe campul de lupta. Alaturi de voluntari italieni, Dunant incearca sa acorde ajutor miilor de raniti din ambele tabere. Impresiile culese “pe viu”, la fata locului precum si o serie de idei si propuneri pentru “ameliorarea soartei ranitilor si bolnavilor in armatele de campanie” sunt sintetizate in celebra sa carte”O amintire de la Solferino”. Aparuta la Geneva in 1862, cartea face in scurt timp inconjurul lumii, marcand inceputurile ideii de Crucea Rosie. La 1 septembrie 1863 se infiinteaza “Comitetul genovez pentru ajutorarea militarilor raniti in armatele de campanie” iar o luna mai tarziu are loc o conferinta a reprezentantilor unor state europene. Cu acest prilej se adopta o rezolutie prin carte toate statele sunt chemate sa infiinteze societati capabile sa sprijine serviciile sanitare ale armatelor in campanie. Un an mai tarziu la 22 august 1864 in cadrul unei conferite internationale, 12 state au semnat la Geneva “Conventia pentru ameliorarea soartei militarilor raniti din armatele de campanie”.
Imagine a documentului semnat cu ocazia primei Conventii de la Geneva din anul 1864
Crucea Rosie si Semiluna Rosie
Crucea Rosie, asa cum a fost ea gandita de la inceput, este o organizatie internationala infiintata din necesitatea de a ajuta fara nici o discriminare, in toate imprejurarile si circumstantele, ranitii de pe campurile de lupta. Evident, nu a existat niciodata vreo discriminare legata de nationalitatea, rasa, religia, conditia sociala, apartenenta politica a celor aflati in suferinta. A aparut inca de la inceput necesitatea de a diferentia membrii Crucii Rosii care actionau in timpul luptelor de partile aflate in conflict. In semn de omagiu fata de Henry Durant a fost adoptat ca semn distinctiv o cruce rosie pe fond alb asemanator drapelului Elvetiei. Cu toate acestea, nici Crucea Rosie nu a scapat de politizare si nterpretare in sens religios. Este cunoscut episodul macelaririi de catre otomani, in 1876 a unei echipe medicale care purta insemnele distinctive ale Crucii Rosii, pe motiv ca leza sensibilitatile religioase ale musulmanilor. In timpul razboiului de independenta (1877-1878) Imperiul Otoman a folosit Semiluna Rosie in locul Crucii Rosii, simbol acceptat si recunoscut de partile aflate in conflict.
Crucea Rosie in Romania
Spitalul Coltea, primul sediu al Crucii Rosii romane
Romania a semnat documentul adoptat la prima Conventie de la Geneva din 1864 si l-a ratificat in 1874. Pe 4 iulie 1876 un grup de patrioti avandu-l in frunte pe inspectorul general al serviciului sanitar al armatei, medicul general Carol Davila s-a intrunit la Eforia spitalelor civile din Bucuresti (spitalul Coltea) si a semnat procesul verbal de constituire a Societatii Nationale de Cruce Rosie. Primul presedinte al Crucii Rosii romane a fost ales Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897. Grupul de initiativa, din care mai faceau parte, Nicolae Cretulescu, George Gr. Cantacuzino, C. A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza a lansat in numele Crucii Rosii un apel catre populatie prin care se cerea ajutor material pentru dotarea primelor formatiuni sanitare. Pe adresa Crucii Rosii romane, pe atunci la spitalul Coltea au inceput sa soseasca contributii din toate provinciile locuite de romani. Asa a fost posibil ca la foarte scurt timp de la infiintare, la cererea Comitetului International al Crucii Rosii, Romania trimite o ambulanta in sprijinul ranitilor din razboiul turco-sarb. In timpul razboiului de independenta, din 1877-1878, Crucea Rosie romana alaturi de Serviciul sanitar al armatei romane condus de Carol Davila, isi aduce o contributie de seama.
Carol Davila (1824-1884)
Portretul lui Carol Davila de Theodor Aman
De numele sau sunt legate inceputurile scolii medicale romanesti. Angajat de domnitorul Munteniei, Barbu Stirbei, pentru o perioada de trei ani, Carol Davila soseste la Bucuresti in primavara anului 1853. Misiunea sa era de a organiza serviciul sanitar al ostirii. Reuseste in foarte scurt timp, datorita talentului organizatoric si inteligentei sale sa puna in ordine serviciile medicale ale armatei si spitalul militar. Cu sprijinul lui Barbu Stirbei deschide la 4 decembrie 1855 o scoala de mica chirurgie pe care o va ridica la rangul de scoala secundara de chirurgie, apoi de Scoala nationala de medicina si farmacie (1857). In 1869 va pune bazele Facultatii de medicina din Bucuresti. Medicul Carol Davila a contribuit la dezvoltarea invatamantului national farmaceutic, a infiintat primele laboratoare de stat de analize chimice pe langa spitale, a pus bazele invatamantului veterinar si al biologiei vegetale si a infiintat Gradina Botanica de la Cotroceni. In timpul razboiului de independenta isi desfasoara activitatea la sud de Dunare, unde organizeaza ambulantele sanitare si spitalele de campanie. Pune in practica ultimele descoperiri in materie medicala intre care si antisepsia descoperita in acea perioada de chirurgul englez J. Lister. Alaturi de voluntarii Crucii Rosii, va reusi sa impiedice izbucnirea unei epidemii de febra tifoida. Pentru activitatea sa Davila avea sa fie apreciat de marele chirurg rus N. I. Pirogov si decorat de tarul Alexandru al II-lea si de principele Carol I.
Medalia Florence Nightingale
Medalia Florance Nightingale
In timpul razboiului Crimeei (1853-1856), o tanara englezoaica din inalta societate, pe nume Florance Nightingale, are initiativa infiintarii unui grup de voluntari, alaturi de care participa la actiunile de ajutorare a ranitilor. Raportul intocmit de ea despre situatia dificila cu care se confruntau asistentii medicali pe front a contribuit la aparitia, in 1860, a unei scoli de asistenti medicali pe langa Spitalul “Saint Thomas”, din Londa. A fost primul pas in pregatirea de specialitate a asistentilor medicali. Curajul sau de a strabate zile si nopti transeele in chip de infirmiera a fost rasplatit prin instituirea peste ani al uneia dintre cele mai prestigioase distinctii ale miscarii internationale de Cruce Rosie: Medalia Florance Nightingale. Pana la sfarsitul anilor 80, distinctia fusese atribuita, in Romania, doar unui numar de noua femei.
de Voicu Hetel
