Ascensiunea Khmerilor Rosii
Cambogia sau Kampuchia, una dintre cele mai sarace tari din lume, ramane cunoscuta in istorie pentru civilizatia angkoriana, cu templele sale dar si pentru atrocitatile comise de khmerii rosii. Condusi de Pol Pot (1925-1998) in traducere, organizatorul, (pe numele sau adevarat Saloth Sar) si inspirati de teze maoiste si marxist-lenininiste, acestia incearca sa puna in practica o societate utopica de tip rural agrar. Metodele puse in aplicare genereaza haos si foamete producind un genocid in randul populatiei cambogiene. Multi civili sunt ucisi sau deportati in lagare de munca pentru convingerile lor politice, pentru apartenenta la alte minoritati etnice, in baza unui simplu denunt sau chiar in unele cazuri, pentru ca vorbeau o limba straina ori purtau ochelari. Numerosi intelectuali, membrii ai vechiului regim republican sau indivizi asupra carora planeaza fie si o suspiciune ca ar colabora cu CIA sau cu Vietnamul , ajung pe asa numitele “Campii ale Mortii” unde sunt executati. Nu se cunosc cifre exacte dar estimarile arata ca intre un milion si
Pol Pot
doua milioane de oameni mor dupa preluarea puterii de catre Pol Pot. Dintre acestia se crede ca in jur de 100.000 au fost executati intre 1975 si 1978. Cruzimea cu care khmerii lui Pol Pot au zdrobit orice forma de opozitie a intrecut prin excesele sale chiar si Revolutia culturala chineza pe care Pol Pot se pare sa o fi avut drept model.
Ascensiunea comunistilor a fost favorizata de cauze multiple. Pe de o parte exista nemultumirea generata de regimul corupt de dreapta sustinut de americani al lui Lon Nol (1913-1985), venit la putere, nelegitim, printr-o lovitura de stat orchestrata din umbra de CIA in 9 octombrie 1970. Acestia permit intrarea pe teritoriul tarii a trupelor sud-vietnameze si americane. Pe alta parte avem sprijinul dat de printul Norodom Sihanouk (care domneste intre 1941-1955, 1993-2004), un simbol al luptei cambogienilor impotriva colonialismului francez, ideilor de stanga. Refugiat la Beijing, acesta le cere tuturor fortelor patriotice sa lupte pentru inlaturarea lui Lon Nol si creeaza Frontul de Unitate Nationala din Kampuchia ca principala forta de eliberare. Un alt factor decisiv este razboiul din Vietnam care aduce cu sine, incepind cu 1965 si terminind cu august 1973, devastatoare bombardamente americane asupra satelor cambogiene de la granita cu Vietnamul. Circa 2,76 milioane de tone de bombe sunt aruncate peste jungla si satele Cambogiei in tot acest interval, mai mult decat pe tot parcursul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Numarul civililor ucisi astfel este greu de estimat variind de la o sursa la alta, de la 30 000 la o jumatate de milion. Toate acestea coroborate cu sprijinul oferit de nord vietnamezi coaguleaza factiunile de stanga in Partidul Comunist al Khmerilor Rosii. Nu trebuie neglijat de asemenea nici rolul Chinei care odata ce realizeaza ca si-a pierdut influenta in Vietnam in favoarea URSS, incearca sa obtina o compensatie printr-o apropiere fata de Cambogia. Retragerea americanilor din teatrul de operatiuni inlesneste inaintarea khmerilor care in 17 aprilie 1975 vin la putere odata cu ocuparea capitalei Phnom Penh.
In mod paradoxal, desi detin controlul, conducatorii khmerilor nu se prezinta drept comunisti. Poate isi doreau sa-si legitimeze cat mai mult puterea in ochii comunitatii internationale sau poate se temeau ca o recunoatere a apartenentei lor la comunism va aduce un nou val de atacuri americane, e greu de spus, dar si putin probabil. Raspunsul sta in modul de gandire al liderilor khmeri, care in urmatorii ani incearca sa rupa orice relatie cu lumea, sa o ia practic de la 0, renuntind la orice forma de proprietate, de educatie sau religie. Pentru asta aveau nevoie de o forma de organizare diferita de cea comunista. Partidul comunist din Kampuchia este recunoscut de liderul sau, abia doi ani mai tarziu. Pana atunci, ei se prezinta ca apartinind Inaltei Organizatii sau Organizatiei. Pol Pot devenit prim ministru dupa preluarea puterii era numit Fratele Numarul Unu, Nuon Chea era Fratele Numarul Doi. In fruntea ierarhiei se mai aflau: So Phim, Ieng Sary, Son Sen, Ta Mok, Khieu Samphan, Nhim Ros, Ke Pauk, Ieng Thirith si Vorn Vet.
Conflictul Vietnamezo – Cambogian
Odata consolidate puterea interna si avand un aliat de nadejde in China care vede cu ochi buni imbratisarea doctrinei maoiste, Khmerii Rosii incep sa aiba ambitii externe. Mai vechile animozitati avute de-a lungul timpului reapar incepind cu 1977 cand comunistii cambogieni intreprind atacuri in vederea recuperarii unei provincii aflate sub control vietnamez (Kampuchia Krom). Vietnamul, chiar daca in acel moment poate fi considerat a patra forta militara a lumii isi cauta un punct de sprijin. Nu pot risca un conflict cu China, devenita protectoarea Cambogiei si incheie un tratat de prietenie si cooperare cu Uniunea Sovietica, in noiembrie 1978. Articolul VI din tratat stipuleaza ca in cazul in care oricare dintre Uniunea Sovietica sau Vietnam devine obiectul unei agresiuni ori amenintari, cele doua parti vor demara imediat consultari si vor lua masuri efective in vederea inlaturarii pericolului. Pentru regimul de la Hanoi frictiunile de la granita cu vecinul sau reprezinta pretextul perfect pentru a pune practica ideea incorporarii tarilor Indochinei intr-o structura strategica unitara. Relatia tensionata avuta cu China, precum si colaborarea speciala a acesteia cu regimul lui Pol Pot era catalogata drept o amenintare la adresa securitatii sale. In decembrie Vietnamul invadeaza Cambogia. In urma unui adevarat Blitzkrieg, capitala Phnom Penh este ocupata in ianuarie 1979. Este sfarsitul oficial al regimului de teroare impus de khmerii rosii. Pol Pot si ai sai se vor refugia in jungla unde vor duce un razboi de gherila pe parcursul mai multor ani. Intregul lor disurs va suferi din acest moment o schimbare de 180 de grde. Acestia vor forma Frontul National de Eliberare al Poporului Khmer si vor anunta printr-un manifest acordarea de libertati politice si religioase
La conducerea tarii este instalat un regim marioneta condus de Heng Samrin si e proclamata Republica Poporului din Kampuchea. Populatia civila are din nou cel mai mult de suferit. Depozitele si culturile de orez sunt distruse de multe ori voluntar pentru a nu fi capturate de dusman. Foametea si distrugerile provocate de razboi provoaca un exod al cambogienilor inspre Thailanda.
Reactia Chinei a fost asa cum era de asteptat, prompta. Vietnamul e la randul sau invadat. Ambele parti, cambogienii sprijiniti de chinezi si vietnamezii secondati de sovietici, si-au sustinut nevinovatia acuzindu-si adversarul de declansarea conflictului. La Beijing, poporul chinez e informat cu privire la victoriile rasunatoare obtinute de Armata Populare de Eliberare, desi lucrurile sunt taman pe dos. Chinezii sufera pierderi grele si sunt nevoiti sa se retraga din Vietnam.
In urmatorii ani impotriva populatiei cambogiene se desfasoara un adevarat genocid. Hanoiul desfasoara un proces de vietnamizare prin relocarea bastinasilor din zone fertile si aducerea de colonisti incepind cu 1980. Un scenariu similar se desfasoara si Laos. Este practic o incununare a ambitiilor Partidului Comunist Indo-Chinez, alias Partidul Comunist Vietnamez, care in statutul sau prevedea inca de la infintare, din 1930, crearea unei Federatii Indo-Chineze sub conducerea Partidului aflat in exclusivitate sub controlul cadrelor vietnameze. In paralel, au loc numeroase incursiuni militare, in Thailanda impotriva taberelor de refugiati. Presa vremii relateaza pe larg aceste incidente dar si numeroase marturii despre crimele comise de comunistii vietnamezi.
Reactii internationale
Reactia comunitatii internationale nu a fost insa pe masura asteptarilor Hanoiului. Interventia sa militara si inlaturarea lui Pol Pot este denuntata la ONU avind ca si consecinte izolare in plan extern si intarzierea refacerii economice. Mai multe rezolutii condamna invadarea Cambogiei precum si incursiunile de mai tarziu de pe teritoriul Thailandei. Mai mult, khmerilor rosii li se permite sa-si pastreze portofoliul in cadrul Adunarii Generale a ONU cu toate ca erau de notorietate atrocitatile comise de acestia in timpul scurtei lor guvernari. Abia in octombrie 1997 ii vom gasi pe khmerii rosii pe lista celor 30 de organizatii declarate de SUA teroriste, la multi ani de la retragerea vietnameza si incheierea Razboiului Rece. Ministrii de externe ai tarilor ASEAN reuniti la Bangkok cer retragerea imediata de pe teritoriul cambogian. Premierul suedez Ola Ullsten ameninta suspendarea ajutorului anual oferit de Suedia si alte state nordice. Japonia ameninta si ea in martie ’79 cu represalii similare in timp ce guvernul thailandez isi manifesta ingrijorarea cu privire la numarul tot mai mare de refugiati ce ajungeau pe teritoriul sau. Romania lui Ceausescu, nu face nici ea exceptie si condamna interventia si militeaza pentru retragerea trupelor straine, reconciliere intre fortele sale sociale si politice, precum si la dreptul Cambogiei de a-si rezolva singura problemele interne fara niciun amestec din afara. Este o atitudine similara celei avute in ’68 in timpul Primaverii de la Praga.
Presiunea internationala crescinda asupra Hanoiului si lipsa unor rezultate hotaratoare in lupta cu gherilele khmerilor rosii au dus in septembrie 1989 la anuntul retragerii incepind cu anul urmator a militarilor vietnamezi.
BIBLIOGRAFIE
Enciclopedia Universala Britannica, editura Litera, vol. , 2010
Blandford Neil, Jones Bruce, The word’s most evil men, Chancellor Press, London, 2002
Dobtrescu Emilian M., Societati secrete si discrete, editura Nemira, 2001
Lynch Michael, Republica Populara Chineza dupa 1949, editura BIC ALL, Bucuresti, 2004
Popa D. Marcel, Matei Horia C., Mica enciclopedie de Istorie Universala, Editura stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 1983
Press coverage of the kampuchean war, The Vietnamese Occupation of Kampuchea,
Rangers Trevor, National Geographic Traveler – Cambogia, Adevarul Holding, Bucuresti, 2010
de Voicu Hetel
