Multa vreme evreii alungati fie din Rusia tarista, fie din vestul continentului, de politicile antisemite au gasit refugiu in Tarile Romane. Aici insa, fiind considerati o populatie alogena, neavind nici cetatenia romana, ei nu beneficiaza de o serie de drepturi. Emanciparea evreilor a avut loc si ca urmare a presiunilor externe (Tratatul de la Berlin la sfarsitul Razboiului de Independenta sau Conferinta de Pace de la Paris, la sfarsitul primului razboi mondial), dar uneori si ca urmare a participarii acestora la actiunile de lupta ale armatei romane.
In circulara din 1 decembrie 1860 primul ministru Mihail Kogalniceanu facea o invitatie directa: “si voi tineri de origine izraelita, lasati prejudetele si fricele parintilor vostri. Cum v-am mai spus alta data, v-o zic si acum: pe bancile scolilor noastre, in sirurile Armatei noastre, sta viitorul vostru. Intrati dar in oaste; camaraderia ce sub steag veti contacta cu romanii crestini va fi chipul cel mai nimerit ca sa stergeti antipatiile ce insufla coreligionarii vostri”
Datele statistice arata ca toti cei 888 de supravietuitori evrei ai Razboiului de Independenta au primit cetatenia romana. Cu ocazia Razboiului Balcanic (1912-1913), sub drapelul Romaniei lupta 23.000 de evrei. La sfarsitul primului razboi mondial ca urmare a tratatelor de pace Romania Mare acorda cetatenia romana tuturor evreilor, lucru consfintit si de constitutia din 1923.
Documentul scanat reprezinta un ordin de lasare la vatra pentru soldatul Rozemberg Solomon participant, intre 1916-1918, in cadrul armatei romane, la eforturile de reintregire a tarii.
de Voicu Hetel