o cronica a spectacolului A XII-a noapte de William Shakespeare
articol semnat de Florenta Andronache pentru ziarul Acum din aprilie 2000
Teatrul in “Exil” la Tulcea
Sambata seara, tulcenii s-au lasat sedusi de Shakespeare
Cine si-ar fi imaginat sau ar fi sperat ca in oraselul nostru de provincie sa fie “exilat” teatrul? Daca eforturile apreciabile si apreciate ale edililor orasului au facut posibila existenta unui teatru profesionist la Tulcea, se pare ca aceleasi eforturi in mod indirect, au impulsionat aparitia companiei de teatru “Exil”. Aceasta companie de teatru a reusit, prin misterul ineditului, coroborat cu numele marelui dramaturg Shakespeare si folosind un anume secret al publicitatii, cum avea sa declare la sfarsitul premierei actorul Valentin Potrivitu sa atraga in sala de spectacole spectatori numerosi si multi dintre acestia de calitate. Comedia shakespeare-iana “A XII-a noapte” prezentata in premiera sambata, 8 aprilie la Casa de Cultura a Sindicatelor a avut in distributie actori profesionisti, angajati la teatrul “Urmuz”, sau in alte teatre din tara alaturi de actori tulceni amatori, poate la fel de talentati: Daniel Iancu, in rolul lui Orsino, Nelu Durbala in rolurile Capitanul si Sebastian, Valeria Cristia, in rolul Puck. Marius Tudor intr-un Sir Toby plin de farmec, Voicu Hetel, demontrindu-si inca o data talentul, in rolul unui Sir Andrew care aprinde zambete chiar prin simpla prezenta in scena. Desi o raceala in ton cu anotimpul nu i-a permis sa-si valorifice in totalitate calitatile vocale si de dictie, Nelu Serghei a jucat un Malvolio complex care a insemnat o revenire in forta pe o scena de teatru. Dar, dupa cum ne-a declarat actorul a carui pasiune poate inlocui cu succes profesionalismul, intotdeauna e loc de mai bine. Personajul Mariei, camerista sugubeata a facut de multe ori deliciul publicului in interpretarea Catalinei Cristea, iar Dana Dumitrescu a oferit putere si credibilitate rolului Violei. Si Cristina Nicu a reusit in mare parte sa exprime trufia si suficienta Oliviei, dar acest lucru pare mai degraba o certificare a intamplarii (de multe ori actorii “cad pe rol”) decat a talentului. Cat despre bufonul Feste, Valentin Potrivitu si-a luat replica in serios, atat pe scena, cat si in afara ei: “Decat un nebun care face pe inteleptul, mai bine un intelept care face pe nebunul!”
Directia de scena semnata tot de Valentin Potrivitu a reusit sa transmita comicul frust, dezgolit de subtilitati, imbunatatind si adaptind comicul de situatie si de limbaj atat la limba romana, cat si la sfarsitul acestui secol (neuitind, fireste aluziile la sexualitate)
Desi spectacolul a beneficiat mai mult de bunavointa unui grup de oameni decat de o baza financiara semnificativa. scenografia si costumele, purtind semnatura Mariannei Bruncher si mai ales muzica originala realizata de Nicu Caraignat cu sprijinul unui grup de elevi de la Seminarul din Tulcea, si-au pus amprenta in
realizarea unui spectacol de calitate.
Un moment mult gustat de public a fost aparitia pe scena a unei magarite trezite brusc in postura de actrita, postura care mai mult a panicat-o, nesimtind probabil, nici un moment de glorie.
La sfarsitul spectacolului, actorii au gratulat aplauzele indelungi ale spectatorilor si mai ales, multumirea de pe chipul acestora, cu flori si baloane, trecind cu vederea lipsa, speram temporara, a unei minime educatii a spectatorului de teatru.
In orice caz, dupa prestatia de sambata, atat actorilor, cat si spectatorilor, avem motive sa consideram ca teatrul n-ar trebui si probabil nici nu va fi in exil, la Tulcea.
