Elita conducatoare din Tarile Romane, pare sa fi fost la origini, in mare parte, de origine slava, in acest sens stand marturie, documentele, numele proprii si chiar denumirile pe care le aveau functiile ocupate (voievod, vornic, logofat, cneaz, boier s.a.) Elementul autohton a devenit in timp majoritar asimilindu-i pe primii slavona devenind o limba de cultura, precum latina in Occident. Asa se explica de ce vreme de mai multe sute ani literatura si liturghia au fost in limba slavona ca si limba de cancelarie.
Ce este paleografia romano-chirilica ?
Primele documente din istoria Tarilor Romane, ce ni s-au pastrat in original, dateaza din secolul al XIV-lea. Acestea au fost scrise cu ajutorul alfabetului chirilic. Paleografia romano-chirilica este o stiinta auxiliara a istoriei care se ocupa cu studiul scrierilor vechi romanesti. Cu ajutorul paleografiei, cercetatorul obtine informatii despre suportul scrierii, despre instrumentele de scris, despre evolutia slovelor (caracterelor grafice) al modalitatilor de abreviere putindu-se in acest fel data documente sau identifica falsurile.
Cuvantul paleografie s-a format prin alaturarea a doua cuvinte grecesti: palaios ( παλαιοσ), tradus prin vechi si grafein (γραφειν), adica scriere. Exista tot atatea astfel de discipline, cate alfabete s-au folosit de-a lungul istoriei. Avem de exemplu, paleografie romano-slava, turc-osmana, latina etc. Cunoasterea paleografiei romano-chirilice este importanta pentru studierea scrierilor romanesti cele mai vechi pana la 1860, cand se face trecerea la scrierea cu alfabet latin. Ca disciplina a istoriei, paleografia romano-chirilica este o stiinta relativ noua. Ea apare in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea odata cu renuntarea la alfabetul chirilic.
Alexandru cel Bun si scrierea cu caractere latine
Marele carturar umanist, Dimitrie Cantemir în “Descriptio Moldaviae” era de parere ca moldovenii ar fi scris cu litere latine, până la “Conciliul de la Florenţa” din 1439. Din dorinta de a salva Constantinopolul de amenintarea otomana, Ioan al VIII-lea Paleologul impreuna cu Patriarhul ecumenic Iosif al II-lea (acesta moare inainte de parafarea intelegerii) au negociat cu Papa Eugen al IV-lea unirea bisericilor ortodoxe si catolice. Nu toti capii bisericilor ortodoxe au aderat la aceasta intelegere, mitropolia Ungro-Vlahiei netrimitind, se pare, nici un reprezentant la Florenta. Alexandru cel Bun (1400 – 1432), susţinea Cantemir, ar fi poruncit anterior arderea tuturor textelor scrise până atunci cu caractere latine, introducând alfabetul chirilic şi limba slavă, ca o reacţie la răspândirea catolicismului. E stiut , insa, ca Alexandru cel Bun era casatorit cu Losonczi Margit, fiica unui nobil maghiar si mama voievodului Petru Musat. Aceasta contribuie foarte mult la sprijinul acordat catolicilor, la construirea de biserici, manastiri si catedrale. Una dintre ele, cea mai mare construita in Moldova, acum in ruine, se gaseste in comuna Baia. E greu de crezut ca pe de o parte voievodul permitea prezenta calugarilor franciscani, constructia de lacase de cult catolice, era vasal Poloniei catolice (pe care de altfel o sprijina activ in luptele contra teutonilor) iar pe alta parte ardea documente de cancelarie si trecea peste noapte de la scrierea cu caractere latine la cea cu caractere slavone. O serie de documente anterioare domniei lui Alexandru cel Bun, cum ar fi Uricul lui Roman Voievod din 1392, arata limpede folosirea alfabetului chirilic si in Moldova.
de Voicu Hetel
