Pe fondul degradarii situatiei politice pe plan extern, Romania fiind una dintre putinele tari din zona cu o democratie functionala, dar si pe fondul neincrederii in partidele politice interne, al ascensiunii extremei drepte, regele Carol al II lea a instaurat un regim de tip dictatorial. Nu a fost insa un regim tiranic autentic sau o dictatura autoritara, chiar daca litera legii ne lasa sa credem altceva. Regimul totalitar carlist a fost, daca vreti, replica damboviteana la ceea ce se intampla in Germania nazista si in Italia fascista sau, o alta ilustrare a teoriei formelor fara fond.
Armand Calinescu mana de fier a regimului carlist
Printre primele masuri ale regelui s-au numarat desfiintarea partidelor politice si suprimarea constitutiei din 1923. Sunt adoptate tot soiul de insemne de inspiratie fascista uniforme speciale, ceremonii, lozinci, chiar si un salut special.
La 15 decembrie 1938, (16 decembrie data oficiala) aproape din senin, a fost infiintat prin decret regal Frontul Renasterii Nationale (FRN), primul partid de masa din Romania. Conform articolului 1, Frontul era unica organizatie politica in stat. El avea drept scop mobilizarea constiintei nationale in vederea intreprinderii unei actiuni solidare si unitare romanesti de aparare si propasire a patriei si consolidare a statului. Consilierii regali deveneau membri de drept ai FRN. Toti romanii care implinisera varsta de 21 de ani, cu exceptia militarilor activi si membrilor ordinului judecatoresc, aveau dreptul sa se inscrie in noua formatiune cu respectarea conditiilor de functionare ale acesteia. Noul organism politic era singurul in masura a depune candidaturi pentru alegeri. Orice activitate politica inafara de dea a FRN era clandestina iar autorii pedepsiti cu degradarea civica pe 2-5 ani. In realitate vechile partide au continuat sa functioneze nestingherite de nimeni intr-o semi clandestinitate. Singurii care au cu adevarat de suferit sunt legionarii, pe care omul forte al regimului, Armand Calinescu nu ii menajeaza.
Sunt infiintate sectiunii proprii minoritatilor nationale. Organele deliberative ale FRN erau Directoratul si Consiliul Suprem National. Frontul era structurat pe trei ramuri care reproduceaustructura corporatista a statului imaginat de Carol al II-lea:
1. agricultura si munca manuala
2. comertul si industria
3. ocupatiile intelectuale
Directiile politice ale FRN erau formulate de Consiliul Superior National. Acesta prezenta dezideratele guvernului, aducea observatii asupra administratiei publice, aproba candidaturile propuse pentru alegerile parlamentare, pentru posturile administrative si organizatiile profesionale. Directoratul se pronunta in caz de urgenta asupra acelorasi chestiuni aflate in competenta Consiliului Suprem National. Membrii FRN care ocupau functii publice sau detineau insarcinari speciale in ierarhia organizatiei si membrii formatiunilor auxiliare (Garda Nationala) trebuiau sa poarte uniforme si insigne. Din punct de vedere politic FRN era un ghiveci ideologic cu oameni proveniti de la stanga social democrata, pana la oameni de la dreapta conservatoare. Nu lipseau oportunistii, oamenii dispusi la orice compromisuri si carieristii. In total, FRN a strans un numar de 3,5 milioane de membri, intr-un timp record. Din acest spectru larg fusesera excluse extremele: Partidul Comunist de dimensiuni liliputane si Miscarea Legionara,aflata in conflict deschis si acut cu regele si Camarila.
Desi corpul electoral fusese consultat in decembrie 1937 si apoi prin referendum asupra constitutiei din 1938, s-a simtit nevoia din partea regimului de a reconvoca electoratul pentru a-i intari legitimitatea. Alegerile au fost stabilite pentru 1 si 2 iunie 1939 si pentru a marca prin victoria in alegeri a Frontului sarbatoarea Restauratiei.
Numarul deputatilor a fost fixat prin lege la 258. Dintre senatori, 88 erau numiti de rege iar 88 erau alesi prin vot. Alegerile se faceau prin vot secret, obligatoriu exprimat pe circumscriptii in sistem uninominal. Varsta minima pentru a vota era ridicata la 30 de ani, iar pentru a fi ales senator era de 40 de ani. De asemenea alegatorii trebuiau sa stie carte, adica sa aiba minim ciclul primar incheiat si sa practice o indeletnicire. Femeile aveau drept de vot dar nu erau eligibile. Noul parlament, ales dupa aceste criterii, prezenta o stare de echilibru intre reprezentantii fostelor partide politice.
In 1940 ca urmare a prabusirii rand pe rand a aliatilor traditionali ai Romaniei sub efectul blitzkrieg-ului german, Frontul Renasterii Nationale a fost inlocuit de Partidul Natiunii, partid unic si totalitar. Iata ce prevedea decretul de infiintare publicat in Monitorul Oficial in data de 22 iunie 1940:
Art. I. Frontul Renaşterii Naţionale devine partid unic şi totalitar, sub denumirea de Partidul Naţiunii. El va funcţiona sub conducerea supremă a Majestăţii Sale regelui.
Art. II. Partidul Naţiunii îndrumează viaţa morală şi materială a naţiunii şi statului român. El este o instituţiune de drept public.
Art. III. Conducătorul suprem numeşte forurile superioare ale partidului, care sunt singurele răspunzătoare.
Art. IV. Normele de organizare, funcţionare şi disciplină vor fi hotărâte de conducerea supremă.
Atat FRN, cat si urmasul sau, nu au reusit sa devina organizatii politice viabile ale spectrului politic romanesc, ele fiind, mai degraba, indicii ale deteriorarii vietii partidiste in Romania.
de Voicu Hetel
Interesant blogul dvs.
Va multumesc pentru apreciere! 🙂
Legionarii=Model??????????????
E cam off topic povestea cu legionarii… Articolul se refera la dictatura regala. Cat despre legionari… ce sa zic? M-a fascinat intotdeauna faptul ca au avut o priza atat de larga la un mare numar de intelectuali romani valorosi, care au cochetat cu ideile lor. Nu cred, insa, ca in secolul XXI legionarismul mai constituie un model in forma in care se prezenta in anii 30-40.
LEGIONARII-Model Demn de Urmat pentru Noua Generatie…