Valoarea unui autograf

Cat mai valoreaza semnatura unui sef de stat?

Ar trebui sa faca destule parale. Daca era un dictator, daca a murit, de preferinta ciuruit, daca era cunoscut peste hotare, daca autograful sau se afla pe o lucrare recunoscuta, daca, daca… Toate acestea sunt ingrediente care fac un autograf sa fie de nepretuit pentru orice colectionar. Imaginati-va cat valoreaza semnatura lui Gheorghiu-Dej, a lui Nicolae Ceausescu ori a maresalului Antonescu, daca ar exista aceasta din urma. Cat valoreaza semnatura regelui Carol al II lea pe prima pagina a vreunui volum de-al sau de insemnari?

Pornind de la acest gand am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de picior atunci cand intr-un anticariat prafuit din centrul vechi al Bucurestiului am dat peste “Revolutia Romana” a lui Ion Iliescu. Citisem de curand cartea lui Cartianu despre revolutia romana si marea teapa pe care ne-o trasese atunci vechea nomenclatura comunista si eram curios sa aflu cum vede lucrurile cel care ne-a scris partitura pe care a trebuit sa jucam cu totii in urmatorii ani. Si, ati ghicit, era un exemplar cu autograf pe care l-am cumparat pe loc pentru o suma modesta. O carte scrisa de un sef de stat cu o dedicatie a acestuia catre un colonel de Securitate (asta am aflat ulterior facand unele cercetari) mi s-a parut ca merita sa existe in orice biblioteca, chiar daca autorul nu se numara printre preferatii tai.

Stiusera cei de la anticariat ce-mi vand? Cartea era amestecata cu tot soiul de romane ieftine. Cu siguranta, mi-am zis, ca exemplarul pe care il achizitonasem ajunsese acolo intamplator, iar anticarul crezuse ca e o carte oarecare scrisa de Ion Iliescu, acel Ion Iliescu care nu mai place nici macar babelor, acel Iliescu care nu mai este la moda si pe care nu-l mai crede nimeni. Apoi m-a lovit un gand… Ce-ar fi sa aflu cat valoreaza cu adevarat cartea mea. Nu voiam s-o instrainez, ci doar sa vad cat de mare e chilipirul peste care am dat. Am intrat in primul anticariat si dupa ce le-am aratat marfa, mai ca nu mi-au ras in nas. Nu numai ca nu puteau sa-mi ofere vreun pret, dar nici macar nu voiau s-o cumpere. Am mers mai departe zicandu-mi ca am dat peste niste natarai. Urmatorul anticar a fost mult mai generos. Imi oferea cu generozitate o fisa de 50 de bani. L-am intrebat cum de este posibil ca un autograf apartinand unui om atat de important in istoria ultimilor 20 de ani sa nu valoreze nimic. Mi-a spus sa stau linistit, sa-l pun bine si peste un secol sa incerc sa-l vand din nou. Cred ca asta o sa si fac.

Si in loc de incheiere: Ion Iliescu, cu semnatura cu tot, face 2 lei!

de Voicu Hetel