In perioada 5-7 mai 2011 am avut ocazia sa vizitez si o alta parte a Bulgariei, mai putin cunoscuta noua. Majoritatea romanilor cunosc doar litoralul, zonele de granita unde ne inmatriculam, mai nou, masinile si facem shopping si statiunile montane.
Am auzit cu totii povestile cu politistii bulgari neprietenosi, cu banditii deghizati in politisti care te lasa in izmene, cu hotii de X5-uri si de alte, cate si mai cate, sperietori. Cum arata insa un orasel bulgaresc de aproape 40.000 de locuitori din mijlocul “Bulgariei adevarate”, nu aceea de 5 stele cu care le facem noi reclama in jurnalele de stiri, atunci cand dam cu noroi in turismul nostru.
Drumul spre Targovishte
o cladire abandonata, extrem de frumoasa
Hotel Targoviste
Am plecat pe la 9 si ceva, din Bucuresti inspre Targovishte, la invitatia organizatorilor Festivalului de teatru pentru copii “Magic curtain”, pe romaneste “Cortina fermecata”. Teatrul Ion Creanga a ales sa trimita spectacolul “Razboiul bucatelor”, o dramatizare dupa basmul “Sarea in bucate” a lui Petre Ispirescu si “Regele Lear” a lui W. Shakespeare. Cum printre actorii din distributie ma numaram si eu, iata-ma-s, asadar, pentru a treia oara gata sa trec Dunarea la vecini. Am facut vreo doua ceasuri de la Ruse pana la destinatia noastra, Hotel Targovishte. La granita nu am avut necazuri. Politaiul bulgar a urcat in autocar si s-a uitat la buletinul fiecaruia. Asta a fost tot controlul. Drumul e relativ bun. Nu e modernizat sau foarte larg, dar nici plin de gropi si cratere cum se intampla la noi cand se degradeaza soseaua. Peisajul mi-a parut destul de anost. Localitatile rurale erau vai de mama lor. Pe la noi chiar si in cel mai prapadit sat vezi si cateva vile, vilute, case mai aratoase cu acoperisuri renovate, garduri vopsite s.a.m.d. La ei, in schimb, aveai impresia ca timpul sa oprit in loc. Multe acoperisuri vechi si ziduri scorojite ramase asa din vremea lui Jivkov.
asa arata multe dintre masinile bulgarilor
Evident ca nu se pune problema termopanelor ori a placarii exterioare a cladirilor, fie ele si guvernamentale. Putini oameni si pe strazile satelor sau la porti, incat aveai senzatia ca sunt pustii.
Putine masini si acestea, in mare parte, luate de prin cimitirele de vechituri din Germania. In orice caz, parcul lor auto seamana cu ce aveam noi in anii 90.
Masini fitoase poti vedea doar in parcarile hotelurilor. Ai putea crede ca bulgarul de rand o duce mult mai prost decat un roman obisnuit, sau ca “nu stiu sa fure ca noi”, cum a glumit un amic.
Trei masini de teren la un loc, o raritate
Despre Targovishte
In 1989 atinsese varful dezvoltarii sale din toate punctele de vedere. Avea cea mai mare fabrica de vinuri bulgaresti, gratie culturilor de vita de vie aflate pe dealurile din jur, o fabrica de sticla renumita si se produceau componente pentru industria auto, in special baterii.
De atunci, industria s-a prabusit, ca aproape peste tot in Est, iar orasul a decazut, si s-a depopulat.
Desi apare mentionat prima data prin secolul al XVI-lea, nu o sa intalnesti prea multe cladiri istorice. Doar doua biserici ortodoxe si o moschee precum si cateva case acoperite cu olane mi-au atras atentia.
Biserica cu hramul Sfantul Ioan din Rila
Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului 1847-1851
Moscheea din Targovishte - bijuterie arhitectonica
Moscheea aflata in centru a fost renovata, recent cu bani proveniti de peste Ocean. Nu am gasit multe amanunte despre ea. Bulgarii au scris cate ceva despre lacasele lor de cult, dar nimic despre cele lasate mostenire de otomani, a caror minoritate alaturi de cea tiganeasca este inca prezenta in oras.
In rest, o imagine specifica oraselelor de provincie, monoindustriale din epoca comunista, domina peisajul. Constructii aflate in stare avansata de degradare, ramasite ale vechilor intreprinderi incadrate de blocuri nerenovate compun arhitectura Targovishtei.
stadionul din localitate
Un stadion aflat in paragina te face sa te minunezi cum de ne bate nationala lor la fotbal pe unde ne prinde. Tribunele arata ca dupa un bombardament.
Ici colo au aparut si primele semne de modernizare: un hipermarket Kaufland, un Lidl, cateva benzinarii cu aspect european, hoteluri si cateva localuri.
O alee pietonala strajuita pe ambele parti de blocuri pitice traverseaza centrul targului.
piata din centrul orasului
La parter sunt banci, magazine si terase. E locul de promenada preferat de cei mai multi localnici. Intr-unul dintre capete se afla un parculet si o piata de legume.
Parcul din centru cu maidanezul de rigoare
Celalalt capat se deschide intr-o piata larga, cu rondouri pline de iarba necosita dar si flori, banci din lemn aproape inutilizabile 
si arteziene. Nimic nu a mai fost reparat sau modernizat de multa vreme.
Dupa ce traversezi scuarul ajungi in fata teatrului.
In perioada 2-6 Mai, aici s-a desfasurat a XII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii „Magic Curtain” Teatrul Ion Creanga a participat alaturi de companii teatrale din Cehia, Macedonia, Turcia şi Bulgaria si a obtinut Premiul pentru scenografie pentru spectacolul „Războiul bucatelor”, de Ioan Gârmacea, regia Mihai Manolescu, scenografia Anca Pâslaru.
Ce poti cumpara
Targovishte nu este un oras turistic asa ca nu te astepta sa gasesti la tot locul souveniruri spectaculoase, vederi, produse traditionale etc. Cu toate acestea daca nu vrei sa te intorci acasa cu mana goala, iata cateva recomandari. In centru exista magazine si boutique-uri, unde intre noianul de chinezarii gasesti si parfumul lor din esenta de trandafiri, in sticlute mici ferecate in cutiute de lemn, hand-made, la 2 lei. Am gasit carti de joc cu imagini din Bulgaria la 3 lei, magneti cu imaginea orasului la 3-4 lei, farfurioare cu motive traditionale de la 5 lei, vase din lut pictate pentru gatit de la 3 lei, cani cu semne zodiacale si diverse inscriptii in bulgareste cu preturi pornind de la 4 lei. Evident, am platit in leva pe care ii poti cumpara de la orice banca sau exchange. Pentru 1 euro primesti 1,95 leva. Cel mai ieftin loc pe care l-am descoperit daca vrei dulciuri, vinuri si alte minuni produse la ei este la hipermarket. Cele doua, mai sus mentionate, sunt la iesirea din oras la cativa zeci de metri distanta unul de celalalt.
Cum se mananca
restaurantul nostru aflat in zona veche a orasului
La restaurantul hotelului aveam micul dejun inclus in pret. Era insa o masa saracacioasa, de fiecare data aceeasi: un fel de salam, un fel de branza, un fel de cascaval, paine pe care ti-o puteai praji la toaster, un fel de suc, cafea, rosii, castraveti, doua feluri de gem la cutiuta de plastic, unt topit pe care nu-l mancai decat cu foarte mult curaj si gogosi.
La unul dintre restaurantele din oras, aflat intr-o zona in care predominau case vechi de secol XIX, gazdele ne-au rasfatat la pranz si seara cu cele mai bune preparate specifice bucatariei lor. Kebapcheta, e un soi de carne tocata fripta pe gratar asemanatoare micilor si a avut mare succes. Tarator, un fel de supa rece-rece cu iaurt castraveti si ceva usturoi, mi-a placut teribil. Nu a lipsit vestita salata bulgareasca cu branza, castravete si rosie pe care o primeam la aperitiv. Pe scurt, se mananca bine.
In loc de concluzie
Mi-au placut cele 3 zile petrecute la Targovishte. Orasul nu are o arhitectura nemaipomenita, dar sunt destule de vazut in imprejurimi. Oamenii mi s-au parut amabili si destul de prietenosi. Nu vorbesc engleza cei mai multi, dar isi dau silinta sa te ajute daca ai nelamuriri.
de Voicu Hetel
