La 26 iunie 1940 la doar cateva zile de la rusinoasa capitulare a Frantei in fata Germaniei naziste, Romania primea ultimatumul sovietic prin care ni se cerea “retrocedarea” Basarabiei si a Bucovinei de nord. Ce a urmat se stie pentru ca efectele se simt si astazi la mai bine de sapte decenii. Tragedia Romaniei Mari a continuat cu ruperea partii de nord vest a Transilvaniei si cu desprinderea Cadrilaterului. Un vis frumos care nu a durat decat 22 de ani s-a spulberat intr-o vara. Cum s-a ajuns insa la acest deznodamant? Putea Romania sa scape neatinsa de evenimente? Cat de vinovata este clasa politica interbelica de drama traita in 1940 de tara noastra?
Sfarsitul anilor 30 reprezinta pentru Romania distrugerea sistemului de aliante la care participase dupa sfarsitul primului razboi mondial. Nu putem considera ca aceste sisteme de alianta sau tratate bilaterale au esuat exclusiv din cauza fortei statelor revizioniste. Exista si alte ipoteze.
Victoriile revizionismului isi au radacinile in incapacitatea de reactie a marilor state democratice si in pasivismul Statelor Unite.
O alta explicatie rezida din valorificarea apropierii dintre Moscova si Berlin concretizata prin semnarea la 23 august 1939 a pactului Ribbentrop-Molotov. Protocolul secret, cel mai important punct de altfel, trasa practic frontiera intre spatiile de influenta ale celor doua mari puteri. Polonia era feliata din nou ca la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand disparuse de pe harta, Lituania intra in sfera de influenta germana, in timp ce Basarabia era lasata pe mana lui Stalin.
Caricatura suedeza privitoare la pactul sovieto-nazist
Germania a optat pentru o apropiere de URSS, dupa o perioada in care Hitler exacerbase discursul anticomunist rupand contactul intre republica de la Weimar si URSS la sfarsitul anilor 20, cand inginerii germani participa la constructia industriei sovietice. Motivul este unul cat se poate de simplu: Hitler nu-si putea permite sa lupte pe doua fronturi. Problemele Germaniei in Europa Centrala se rezolvasera fara vreo opozitie serioasa din partea anglo-francezilor. Rand pe rand incalca o serie de prevederi ale Tratatului de la Versailles, precum reinarmarea ajungand pana la anexarea unei parti din Cehoslovacia, iar in aprilie 1939, dupa invadarea Pragai, obtinuse chiar garantia lor ca lucrurile vor ramane cum si-au dorit. Fuhrerul se pregatea sa invadeze Polonia, iar acordul cu Stalin era exact ceea ce avea nevoie pentru a izola acest stat si a preintampina interventia Marii Britanii si a Frantei in problema Europei. In ceea ce-l priveste pe Stalin, acesta, intr-o prima faza, considera nazismul ca fiind expresia varfurilor reactionare ale capitalismului monopolist si se opune politicii revizioniste. In 1939 va cauta sa-si intareasca mai intai relatiile cu Anglia si Franta cu scopul de a obtine garantia unui sprijin si a unui acord cu privire la tranzitul pe teritoriul polonez in cazul unui atac german. El descopera insa, ca nu se poate baza pe un sprijin real din partea anglo-francezilor daca vrea sa-si puna planurile ambitioase in aplicare, rezultatul fiind apropierea de Germania. Pactul sovieto-german a insemnat excluderea franco-britanica de la problema Europei Orientale.
O alta ipoteza tine de structura interna si de supraevaluarea unor state din spatiul rasaritean in fata potentialului agresiv al revizionismului. Cazul Poloniei care se supraevalueaza cerand sa fie partasa la impartirea unor spatii extra europene, este elocvent. In timpul dictaturii lui Pilsudski mai 1926-mai 1935, Polonia reusise sa-ncheie tratate de neagresiune cu vechii sai inamici: cu URSS in 1932 si cu Germania in 1934. Se credea la adapost, mai ales dupa ce reusise sa incheie o alianta cu Marea Britanie in august 1939.
De situatia minoritatilor se leaga o alta posibila explicatie a ascensiunii statelor revizioniste. Atat Germania, cat si URSS au reusit sa pozitioneze intr-o postura centrala problema propriilor minoritati din diaspora. In ochii opiniei publice atat interne, cat si externe se creeaza o justificare pentru politica de revizuire a tratatelor semnate la sfarsitul primului razboi mondial. Polonia, spre exemplu, a dus o politica agresiva de catolicizare si polonizare a populatiilor slave de pe teritoriul sau, iar fata de puternica minoritate evreiasca a manifestat un antisemitism funciar. Rezultatul au fost tensiuni ce au legitimat campania propagandistica a URSS.
Un factor important al caderii Romaniei il constituie pe langa sfarsitul sistemului sau de aliante, prabusirea rapida si neasteptata a Frantei la 22 iunie 1940. Germania s-a eliberat pe frontul de vest si impreuna cu URSS puteau trece la impartirea Romaniei Mari. Stalin a actionat in baza protocolului secret din Tratatul Ribbentrop-Molotov si a cerut ultimativ in 26 iunie 1940 Basarabia si Bucovina. In cazul Bucovinei, pe care Rusia nu o stapanise niciodata se invoca necesitatea apararii minoritatilor slave. Marile Puteri si Germania nu si-au oferit serviciile, ci au cerut Romaniei, in interesul pacii, sa accepte solutia sovietica. Statele aliate Romaniei, Turcia, Grecia si Yugoslavia si-au manifestat imposibilitatea de a ne oferi vreun sprijin.
Ungaria a carei clasa politica ii era complet satelizata Germaniei, nu a scapat ocazia de a revendica Transilvania. Pentru Germania, direct interesata de petrolul romanesc, mentinerea unei stari de tensiune intre Romania si Ungaria horthysta nu era de dorit, de aceea a cautat sa medieze conflictul. Asa s-a ajuns ca prin al doilea dictat de la Viena, Romania sa piarda nord vestul Transilvaniei (43.492 km²) si nu tot Ardealul, cum ar fi dorit maghiarii. In negocierile purtate, regimul de la Bucuresti se aratase gata sa cedeze o fasie de aproximativ 7.000 de km² care cuprindea orasele Carei, Arad si Oradea in care urma sa fie transferata si minoritatea din estul Transilvaniei. Daca ungurii ar fi acceptat, cu siguranta ca aceste teritorii, locuite, la acea vreme, in majoritate de maghiari s-ar fi aflat in componenta Ungariei. Sansa Romaniei a fost ca s-a stabilit o frontiera ce nu avea legatura cu principiul etnic. Noua frontiera de vest a Romaniei ce se oprea la Brasov, dadea insa acces rapid nemtilor catre Valea Prahovei, si implicit catre rezervele de titei atat de necesare tancurilor germane.
Reactia intarziata si de multe ori defectuoasa a unor factori nationali de conducere reprezinta o alta cauza a victoriei revizionsmului. Pentru Romania, cercurile conducatore nu au putut sa faca o evaluare realista a potentialului URSS si Germaniei si au intrat in contradictie cu logica sistemului politic din acel moment. Atat la prezentarea notei ultimative sovietice cat si in fata dictatului de la Viena, Carol al II-lea nu a reusit decat sa dea inca odata masura valorii sale. S-a comportat cu lasitatea obisnuita, ascunzandu-se in spatele Consiliului de Coroana, institutie cu rol decorativ si vot consultativ. Romania Mare s-a stins fara glorie si fara a trage un foc de arma.
Acest ansamblu de factori asigura intelegerea realista a contextului in care Romania pierde o serie de teritorii.
de Voicu Hetel
