Al doilea razboi mondial a inceput la Danzig si nu in Polonia asa cum crede majoritatea lumii. Butoiul cu pulbere care a declansat ultima mare conflagratie era la 1 septembrie 1939 un mic stat independent a carui populatie era fidela intr-o proportie covarsitoare fuhrerului si ideilor national-socialiste. Astazi, orasul-stat de atunci, se numeste Gdansk si se afla in inima Poloniei. Dar ce era Danzigul in 1939?
La sfarsitul Primului Razboi Mondial, Polonia s-a aflat in tabara invingatorilor. A renascut din cenusa imperiilor care o impartisera la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In baza celor 14 puncte ale lui Woodrow Wilson, statul polonez independent a reaparut pe harta. Punctul al 13-lea prevedea si asigurarea unei iesiri la Marea Baltica iar Polonia a sperat ca ii va fi atribuit orasul Gdansk/Danzig.
Scurta istorie
Originea Gdanskului este destul de controversata. Atat germanii cat si polonezii vin cu argumente pentru a-si sustine intaietatea in acele locuri coborand in timp sute si sute de ani. Numele orasului pare insa sa fie de origine slava: Gdansk – Ku-dana – Kudanska inseamna “Catre apa” Documentele istorice arata influenta clara pe care au avut-o cavalerii teutoni asupra dezvoltarii orasului, dar si orasul german Lubeck sub influenta caruia s-a aflat in veacul al XIII-lea. Mai tarziu, din veacul al XIV-lea, burgul face parte din Liga Hanseatica, ce domina o buna bucata de timp nordul Europei. In veacul al XV-lea, abia dupa ce fusese stapanit de teutoni vreme de 150 de ani, Danzigul ajunge pentru prima data sub stapanirea regilor polonezi. Chiar si asa orasul teutonic isi pastreaza o buna parte din privilegii (de a face razboaie sau pace, legi interne etc), in schimbul unui tribut. Odata cu a doua impartire a Poloniei (1793), Danzigul ajunge sub stapanirea Prusiei. Ascensiunea si victoriile imparatului francez Napoleon, fac din nou din Danzig, oras liber intre 1807-1814. La sfarsitul acestei perioade, Danzigul e incorporat din nou de prusaci ajungand sa fie proclamat capitala a Prusiei Occidentale. Ramane astfel pana la sfarsitul primului razboi mondial.
Danzigul intre cele doua razboaie mondiale
Tratatul de la Versailles a produs una dintre marile sale ciudatenii. Chiar daca, populatia regiunii era intr-o majoritate covarsitoare, vorbitoare de limba germana, Aliatii au hotarat ca o metoda sigura de a ingenunchea Germania si de a-i stopa tendintele revansarde este sa desprinde teritorii din ea. La fel s-a intamplat si cu coloniile Germaniei de peste mari. In perioada 1920-1939, orasul Danzig a devenit un stat cvasi independent impreuna cu regiunea limitrofa aflat sub tutela Ligii Natiunilor si cu afacerile externe sub control polonez. Mai mult, Polonia primea in baza propunerilor wilsoniene dreptul de a utiliza instalatiile portuare, uniune vamala, servicii postale si o garnizoana in districtul Westerplatte.
Teritoriul Danzigului cuprindea patru orase raspandite pe un areal de 1.952 de km2 cu o populatie de 410.000 de locuitori. Surse interbelice arata ca germanii reprezentau 97% dintre acestia. Orasul liber era guvernat de un senat ales periodic dintre membrii unei adunari populare, Volkstag, acestia fiind desemnati la randul lor prin vot universal din randurile locuitorilor. Volkstagul avea 70 de membri germani si doi reprezentanti ai minoritatii poloneze. Senatul, ales de Volkstag, era dominat integral de national-socialisti neavand nici un strain. Seful senatului a fost Greiser si impreuna cu Volkstagul raspundea de administrarea tarii. Societatea Natiunilor era reprezentata, inaintea invaziei germane, prin persoana lui Carl J. Burkhardt, un profesor universitar de origine elvetiana. Polonia care primise dreptul de folosinta asupra vamilor, cailor ferate si a instalatiilor portuare, avea si ea un comisariat general. In toti cei 20 de ani de independenta, Danzigul a avut moneda 
proprie, guldenul, aflat la paritate cu zlotul polonez, alaturi de care circula deopotriva pe teritoriul micului stat. A avut chiar si timbre proprii. Singura sa organizatie politica a fost cea a partidului national socialist condus de Albert Forster. Uniformele, ierarhiile, modul de functionare, doctrina si aspiratiile nazistilor danzigezi nu difereau cu nimic de acelea ale hitleristilor din Reich. De la inceput, seful suprem al partidului din Danzig a fost considerat Adolf Hitler.
In august 1939 Danzigul s-a proclamat stat independent sub conducerea gautlaiterului Forster. Nici o luna mai tarziu, Danzigul isi pierdea din nou independenta, odata cu intrarea in tara a trupelor germane, intampinate cu mare bucurie de catre locuitori.
Gdanskul la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial
Orasul a fost bombardat puternic de Aliati si de sovietici. Cei care au supravietuit, dar n-au reusit sa se refugieze au profitat din plin de “binefacerile” aduse de Armata Rosie care a capturat orasul in 30 martie 1945. Soarta orasului, decisa in conferintele de la Yalta si Potsdam, a fost sa revina Poloniei. Rezidentii de origine germana ramasi au fost expulzati (gurile rele vorbesc de un adevarat genocid la care au participat in special unitatile poloneze din cadrul Armatei Rosii) dincolo de noile frontiere fixate Germaniei, iar orasul a fost repopulat, in doua valuri, cu etnici polonezi expulzati de sovietici din teritoriile smulse de Stalin Poloniei, in 1939.
Daca Danzigul a fost, în 1939, “casus belli”, Gdanskul a devenit, în anii 70 şi 80, prin sindicatul muncitorilor de la santierul naval, “Solidaritatea”, inceputul luptei impotriva regimului comunist, iar electricianul Lech Wałesa a ajuns din preşedintele ireductibilului sindicat, primul preşedinte al Poloniei postsovietice.
Bibliografie
Almanahul Universul 1940
de Voicu Hetel
