“Puterea celor tineri sta in fapta, a celor batrani in chibzuinta”, spune un citat din Rhesus, piesa atribuita lui Euripide din secolul al V-lea i.Chr. Folclorul romanesc abunda de proverbe si zicatori ce preamaresc virtutile si calitatile varstnicilor: “Cine n-are batrani, sa-si cumpere” sau “Prieteni noi sa-ti faci, dar de batrani sa nu te lasi”, ori “Tinerii, inaintea batranilor, sa aiba urechi, nu gura”. Sa fii fost oare stramosii nostri chiar atat de grijulii si de plini de respect cu batranii lor? Aveau batranii un rol esential in societatea romaneasca traditionala?
In antichitatea greaca, dar si in evul mediu, batranul in jurul caruia au aparut proverbele nu este sinonim cu cel de astazi.
Prin definitie, acum, in secolul XXI, batranul este in general, cel ce traieste de multi ani, cel care nu mai este in deplinatatea puterilor atat fizice dar uneori si a celor mentale. Batranetea este perioada in care boala se instaleaza, in care incepe declinul nicidecum aceea a apogeului intelectual cum o arata “vorbele din batrani”.
Batranul antichitatii si evului mediu era in realitate in floarea varstei dupa standardele zilelor noastre. Intr-o epoca dominata de razboaie, molime si calamitati naturale de tot felul, oamenii care atingeau varste inaintate constituiau o raritate.
detaliu de pe Columna lui Traian
Cine sunt batranii?
Cuvantul batran este parte a mostenirii noastre de la cuceritorii romani. Latinescul veteranus s-a transformat in betranus pentru ca odata cu formarea limbii romane sa ajunga batran. Asadar, batranul este initial veteranul roman. Veteranii sunt soldati din toate categoriile de trupe ( legiuni, auxiliari, cohorte, pretorieni, flota ) eliberati din armata odata incheierea serviciului militar. Acesti soldati serveau vreme de 20-25 de ani in armata romana, iar cand erau lasati la vatra aveau 40-50 de ani. Veteranii erau impropietariti, primeau gratificatii banesti si beneficiau de unele imunitati fiscale si juridice, primeau cetatenia romana si dreptul de a-si intemeia o familie. La sfarsitul razboaielor cu dacii, numerosi soldati ai Imperiului au primit pamant in Dacia, au intemeiat asezari contopindu-se cu bastinasii. In jurul anului 1000 in comunitatile rurale de pe teritoriul vechii Dacii conducatorii sunt cnezi – homines boni et veterani, adica oamenii buni si batrani. Acei veterani in plina forta, aflati in floarea varstei sunt cei ce conduc comunitatile rurale. Ei sunt batranii, inteleptii satului, care au acumulat experienta de viata, dar au si vigoarea pentru a se face ascultati de comunitate.
de Voicu Hetel