Delaroche - Napoleon trecand Alpii
Intr-o discutie din 1813, purtata undeva pe teritoriul Germaniei de acum, Napoleon Bonaparte aduce in discutie o problema filosofica. Ce este mai important sa ai alaturi de tine: un homme d’honneur sau un homme de conscience? Si imparatul conchide ca prefera onoarea, constiintei. Oamenii de onoare sunt cei predictibili pentru ca actioneaza conform unui cod bine definit. Onoarea atrage dupa sine loialitatea si onestitatea, respectarea cuvantului dat, indiferent de circumstante. “Ceilalti, oamenii de constiinta, actioneaza in functie de imaginea pe care si-o fac despre imprejurarile cu care se confrunta si sunt, prin urmare, determinati (in speta limitati) de anvergura specifica a inteligentei lor. Conduita unor asemenea oameni nu e o problema de principii ci una de rationament”.
Si pentru a-si pune in practica teoria Napoleon ii adreseaza o intrebare unuia dintre maresalii sai, Marmont: Sa zicem ca te afli pe colina Montmartre, dinaintea unor armate straine, care ameninta Parisul. Ai trupe insuficiente, iar cetatenii Parisului te conjura sa capitulezi. Ce faci? Maresalul raspunde incurcat: Nu stiu, trebuie sa reflectez. Napoleon conchide: Esti un om de constiinta Marmont, nu un om de onoare. Intr-o zi, ai sa ma tradezi!
E mai bine sa faci ce-ti dicteaza sufletul sau ce-ti dicteaza mintea?
Auguste Frédéric Louis Viesse de Marmont, cel acoperit de onoruri de catre Napoleon a fost intr-adevar unul dintre cei care au ales sa-si tradeze imparatul. Constiinta i-a invins onoarea, atunci cand a inteles ca Franta era prea vlaguita si se saturase de razboaie nesfarsite dincolo de granitele sale. Marmont prin actiunile sale de a-si lasa soldatii sa fie capturati (1814), sau de a-i trimite la vatra pentru a nu putea lua parte la lupte (1815) a contribuit din plin la sfarsitul imperiului napoleonian. Franta nu l-a iertat, insa. Razboaiele lui Napoleon, cuceririle sale, reformele, ideile revolutiei franceze raspandite pretutindeni, toate au capatat o aura romantica in acord cu epoca in care se petreceau toate acestea. Imparatul insusi, cel temut si detestat impotriva caruia se coalizase intreaga Europa, care adusese razboi si distrugere de la Nil pana in stepele Rusiei si de la Madrid pana la portile Vienei ajunge rapid o figura eroica, puternic mitizata, un simbol. Marmont, in schimb, va trai toata viata cu stigmatul tradarii in ciuda numeroaselor sale tentative de a se disculpa. Mai mult, este unul dintre putinii eroi ai razboaielor napoleoniene fara nume de bulevard in Paris, iar verbul a ragusa, derivat din titlul sau nobiliar de duce de Ragusa, a devenit sinonim cu a trada.
Este ciudat cum oamenii ii admira pe cei care aleg cu sufletul si nu cu mintea. Omenirea se lasa sedusa de personajele romantice, scanteietoare, impulsive care actioneaza din inima mai degraba decat de cele rationale.
de Voicu Hetel
Bibliografie
Andrei Plesu Jurnalul de la Tescani; Editura Humanitas, Bucuresti 1993
In ceea ce-i priveste pe japonezi, lumea occidentala i-a descoperit in adevaratul sens al cuvantului abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Asa cum ne miram noi de tot ce aveau ei (imbracaminte, arta, literatura, obiceiuri etc) asa se minunau si ei de noi (si asta intr-o asemenea masura incat copiau toate obiceiurile “albilor”) Codul bushido e descoperit de civilizatia noastra intr-o perioada in care lumea era strabatuta de “fiorul epocii romantice”, in care romanele cu cavaleri si onoarea erau la “mare moda”.
Nu cumva tot din acelasi motiv, occidentalii au fost atrasi de codul samurailor? Pana poate in al doilea razboi mondial cand onoarea niponilor a fost catalogata drept nebunie.