Jan Długosz sau Johannes Longinus (1415-1480) a fost un important istoric, profesor, diplomat, soldat, si cleric polonez.
Jan Dlugosz
S-a nascut la 01 decembrie 1415, Brzeźnica, Polonia intr-o familie numeroasa cu 12 copii, a unui mic nobil polonez. Tatal sau, numit tot Jan, se distinsese in luptele contra teutonilor, iar dupa batalia de la Grunwald, fusese numit staroste al orasului Brzeźnica. A urmat cursurile scolii primare din Nowy Korczyn, apoi studiaza literatura si filosofia. La doar 18 ani, in 1434, tanarul Jan intra in serviciul episcopului de Cracovia, Zbigniew Olesnicki si in curand, ajunge secretarul si omul de incredere al acestuia. Avea doar 21 de ani cand este numit administrator al mosiilor episcopale. Inca de atunci i se incredinteaza misiuni diplomatice importante la curtea imperiala si la cea papala reusind sa le duca la bun sfarsit. Cazimir al IV-lea ii foloseste talentul de negociator si la incheierea pacii cu Cavalerii Teutoni, cu care polonezii purtasera un indelungat razboi. In 1440 este hirotonisit preot.
In 1450, importanta lui Długosz crescuse in mod evident pentru ca este trimis de regina Sophia de Halshany si Cazimir IV (1447 – 1492) sa medieze pacea intre Iancu de Hunedoara si suveranul Boemiei, Jan Jiskra de Brandys.
Historiae Polonicae - prima pagina
Politica ecleziastica a protectorului sau, Zbigniew Olesnicki l-a adus in opozitie fata de regele polon Cazimir al IV-lea care nu vedea cu ochi buni amestecul bisericii in treburile politice. De multe ori Jan Długosz a fost pus in situatia de a se manifesta deschis impotriva coroanei, lucru ce razbate uneori si in scrierile sale, unde Cazimir nu este zugravit in culorile cele mai favorabile. Asta nu l-a impiedicat ca in 1467 la cerea expresa a regelui sa se ocupe personal de educatia fiilor acestuia. Cel mai mare dintre acestia, Wladyslaw va ajunge in 1471, rege al Boemiei. A refuzat scaunul arhiepiscopiei din Praga din cauza antipatiei sale pentru miscarea husita, dar sapte ani mai tarziu a acceptat sa devina arhiepiscop de Lvov. Moare la scurta vreme, in 1480 si este ingropat la Cracovia in biserica Na Skalce (Pe o stanca) cladita pe o stanca uriasa, chiar prin grija sa. Dintre lucrarile sale, cea mai importanta este Polonicae Historiae Libri XII (Annales Seu cronicae incliti Regni Poloniae – “Anale sau cronici ale faimosului Regat al Poloniei”), redactata in limba latina. Lucrarea a ramas sub forma de manuscris pana in 1711, cand a fost pentru prima data tiparita la Leipzig. Un astfel de exemplar a ajuns si in posesia Muzeului de Istorie al municipiul Suceava, dupa ce a fost achizitionat in 2002.
Pentru istoria noastra, opera lui Długosz este o importanta sursa de informatie. Scrisă în 12 cărţi între anii 1455 şi 1480 lucrarea descrie o serie de evenimente din spatiul rasaritean, perioada acoperita fiind intre 965 si 1480.
Contemporan cu Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Matei Corvin si Stefan cel Mare, cronicarul polonez ofera informatii pretioase despre Tarile Romane, organizarea militara, efective, dar mai ales despre desfasurarea unor batalii precum cea de la Baia (1467), cea de la Vaslui (1475) ori Valea Alba (1476). Polonicae Historiae, prin stilul sau obiectiv si concis a devenit un reper fundamental al istoriografiei romanesti. De la reprezentantii Scolii Ardelene si pana la Xenopol, Iorga sau Giurescu, toti marii nostri istorici au conturat istoria Tarilor Romane din veacul al XV-lea, pornind de la scrierile lui Długosz.
Długosz despre batalia de la Baia
(coloana 417, randurile 8-10)
Cronicarul evidentiaza conflictul dintre boieri şi domn, care a înlocuit o parte din marii boieri din Sfatul Domnesc. Stefan nu poate conta pe multi dintre boierii sai ceea ce explică si efectivele sale extrem de reduse: o oaste de 12 mii de oşteni, cifră pe care o confirmă şi cronicarul polon Jan Długosz în lucrarea Historia Polonica (coloana 417) “Ştefan, – explica cronicarul…, se temea de necredinţa alor-săi”. In continuare aflam ca “nu chema la arme numai pe soldati si pe boieri, ci si pe tarani, invatand pe fiecare sa apere patria” (coloana 417, randurile 8-10)
Desfasurarea luptei o afla Długosz, cel mai probabil chiar din scrisoarea pe care Stefan i-o trimite mai tarziu regelui polon, Cazimir IV. Cele doua documente prezinta destule similitudini, iar Długosz trebuie sa fi avut acces la ea cand si-a redactat lucrarea.
„gândind că a venit momentul în care cu puţini să-i bată pe mulţi, lăsând caii şi bagajele în tabără, a sosit la Baia doar pedestru şi uşor şi, incendiind oraşul din câteva laturi, în noaptea de 15 decembrie a năvălit peste unguri, ţinând lupta amestecată până în revărsatul zorilor, iar mulţi unguri căzând…; craiul Matiaş, rănit în trei locuri, dar nu mortal, ca să nu cadă în mâinile românilor, a fost scos din locul bătăliei. Partea cea mai mare a oştilor ungureşti revenind la munţi şi aflând drumurile înţesate cu arborii care fuseseră tăiaţi de moldoveni, a ars carele şi bogăţia şi îngropând 500 de bombarde, pentru ca moldovenii să nu se poată folosi de ele, a trecut în fugă în Ardeal… Se spune că în acea bătălie au pierit 10.000 de unguri: au fost prinse şi câteva steaguri ostăşeşti, pe care Ştefan vodă le-a trimis regelui polon Cazimir IV prin solii săi, în semn de biruinţă”.
Długosz despre batalia de la Vaslui
In batalia de la Vaslui este stiut faptul ca Stefan a beneficiat din partea suveranului sau, regele Poloniei si de un contingent format din 2000 de cavaleri. Este posibil ca de la acestia sa fi cules Jan Długosz majoritatea informatiilor cu privire la lupta.
Jan Długosz s-a dovedit un mare admirator al lui Stefan cel Mare
“O barbat admirabil! Cu nimic mai inferior Ducilor eroi ai vechimii pe care noi ii admiram atat de mult. Dupa judecata mea, dansul este cel mai demn caruia sa i se dea domnia si imperiul militar peste toata lumea si lui sa i se incredinteze, prin sfatul, prin intelegerea si hotararea comuna a tuturor crestinilor, demnitatea de comandant suprem si Duce in contra turcilor“.
Acestea erau gandurile lui Jan Dlugosz dupa victoria lui Stefan cel Mare de la Vaslui.
Coloana 526 cu referiri la efectivele lui Stefan cel Mare
In coloana 526, (randurile 16-18), se arata ca “La Vaslui, Stefan dispunea de 40.000 de luptatori, din care cei mai multi erau tarani“.
Cateva randuri mai jos (randurile 32-34) se arata ca la sfarsitul luptei, marea majoritate acestora sunt rasplatiti pentru felul in care au luptat si sunt trecuti in randul vitejilor.
Długosz aprecia oastea turcă la imensa cifră de 200.000 (col. 545)
Długosz despre batalia de la Valea Alba
În coloana 546, Dlugosz ofera amanunte interesante despre batalia de la Valea Alba din 1476. Stefan cu o armata incomparabil mai mica decat cea a turcilor este obligat sa se retraga din fata lor. Pierderile otomanilor, estimate de cronicar au fost de 30 mii de morţi, cifră uriasa raportata la efectivele domnului moldovean.
Bibliografie
I. Długosz, “Documenta Romaniae Historica, A. Moldova”, vol. II, Bucureşti 1975
I. Focseneanu “Stefan cel Mare domn al Moldovei, glorios comandant de osti 1457-1504”, Editura militara a ministerului fortelor armate ale R.P.R., Bucuresti 1957
de Voicu Hetel
