Este greu de crezut ca vei gasi astazi pe cineva care sa nu fi auzit macar odata in viata de numele lui Constantin A. Rosetti, pe scurt C. A. Rosetti. Numele sau a fost pe placul tuturor regimurilor care s-au perindat prin Romania in ultimii 150 de ani, fie ele monarhie constitutionala, dictatura carlista, antonesciana, democratie, ori comunista. Asa se face ca avem strazi, bulevarde, piete, scoli, licee si localitati care ii poarta numele acestui revolutionar pasoptist. Despre el si activitatea sa exista o sumedenie de insemnari. Mai putin cunoscuta este insa, perioada in care C. A. Rosetti a fost primar al Bucurestiului.
C. A. Rosetti la carma Bucurestiului
Odata cu Rosetti, Bucurestiul si Romania intra in modernitate. El are cinstea de a fi primul primar bucurestean al Romaniei independente. Pana la 1877, tarile romane sunt doar niste provincii aflate la discretia sultanului si toate hartile ne plaseaza in sfera de orbita a Imperiului Otoman, chiar daca Romania dispune de o larga autonomie si se afla sub garantul Marilor Puteri. Dupa declaratia de independenta din 9 mai 1877, situatia Romaniei se schimba, iar la carma tarii sunt instalati oameni capabili sa faca fata noilor situatii ivite. Momentul declararii independentei a fost pregatit in amanunt profitandu-se si de situatia internationala creata prin izbucnirea unor focare de conflict in sanul posesiunilor europene detinute de turci in Balcani.
C. A. Rosetti era la acea data un om politic cunoscut cu o activitate bogata,un pilon al masoneriei romane si un important publicist. Acestui om cu greutate s-a gandit guvernul sa-i incredinteze functia de primar al Capitalei Romaniei independente, pentru ca trebuie spus, pe vremea aceea, edilul nu era ales de cetateni, ci numit. C. A Rosetti nu a ocupat insa aceasta functie decat vreo trei luni si cateva zile din mai si pana in august 1877. Data exacta a preluarii functiei nu o mai cunoastem, intrucat nu mai apare in documentele oficiale ale primariei. Se stie insa ca primul document semnat in calitate de primar dateaza din data de 18 mai 1877. Se pare ca motivul principal al numirii lui Rosetti este acela a in calitate de primar, acesta urma sa se ocupe direct de primirea vizitei la Bucuresti a tarului Alexandru al II-lea. Romania era, se stie, la acea data interesata de cateva chestiuni, si anume: consfintirea independentei pe campul de lupta, recunoasterea noului statut al tarii in plan extern, respectarea integritatii sale teritoriale. Misiunea lui C. A. Rosetti, in contextul vizitei tarului, trebuie sa fi fost aceea de a tatona terenul in vederea obtinerii unui acord de colaborare intre armatele ruse si romane, precum si reglementarea statutului Romaniei. Cancelaria imperiala de la Petersburg va refuza initial colaborarea cu Romania fiind interesata doar de tranzitul trupelor sale si de o neutralitate binevoitoare, lucru realizat in baza conventiei din 4/16 aprilie 1877. Motivele tarului pot fi lesne banuite. Rusia iesise sifonata serios in urma cu doua decenii in urma Razboiului Crimeei cand fusese obligata sa renunte la o parte din Basarabia, in favoarea Moldovei. La 1877, Imperiul tarist visa sa-si extinda influenta in Balcani, sa controleze stramtorile, iar pentru aceasta primul pas era sa ajunga din nou la gurile Dunarii. A permite Romaniei sa ia parte in conflictul iscat impotriva Imperiului Otoman insemna pentru tar a renunta la a-si extinde granitele imperiului in detrimentul Romaniei. Un alt motiv al retinerii pe care au avut-o rusii in relatia cu guvernul roman si cu C. A. Rosetti este acela ca politica Bucurestiului era dictata de o grupare radicala, formata din capii revolutiei pasoptiste, de oameni in general ostili intereselor rusesti.
Pentru a spulbera neincrederea lui Alexandru al II-lea in guvernul rosu de la Bucuresti, administratia Capitalei, in frunte cu C. A. Rosetti, ii asigura acestuia o primire fastuoasa, in data de 27 mai/8 iunie 1877. Nu avem de unde sa stim cum s-o fi Rosetti, un adversar recunoscut al absolutismului tarist, atunci cand a rostit urarile de bun venit. Din publicatiile vremii aflam ca a tinut un discurs calduros in cinstea “liberatorului popoarelor Orientului”, fapt care n-a scapat netaxat de catre colegii sai radicali. Tarul si-a primit painea si sarea traditionale, impreuna cu o multime de cuvinte frumos mestesugite si s-a mai linistit in ceea ce priveste intentiile guvernului de la Bucuresti, ajungandu-se ulterior, chiar la un acord cu privire la campania armatei romane in conditiile cerute de guvern. Vizita la Bucuresti a tarului a fost si un succes al diplomatiei romane, dupa acest moment relatiile romano-ruse, devenind mult mai cordiale.
La 30 iunie/12 iulie 1877. C. A. Rosetti le-a comunicat intr-o sedinta extraordinara, membrilor Consiliului Comunal, intentia sa de a demisiona din functia de primar. A ramas in functie pana la inceputul lui august. Dupa demisie a mai participat, in calitate de consilier la unele sedinte ale Consiliului Comunal, functia de primar interimar fiind ocupata de I. Procopiu Dumitrescu.
Cum era si firesc, sunt relativ putine deciziile si masurile luate de C. A Rosetti in timpul scurtului sau mandat. Retinem totusi ordonantele privind obligatia locuitorilor de a pastra curatenia orasului. Se iau in acest sens masuri privind maturarea strazilor si interzicerea deversarii in strada a apelor reziduale. Cu prilejul vizitei tarului una dintre primele masuri luate de C. A. Rosetti a fost aceea de a-i obliga pe toti hotelierii bucuresteni de a afisa tariful camerelor si al serviciilor. Toate aceste tarife urmau sa fie tiparite in limbile romana, franceza si rusa. Tot astfel se arata intr-o ordonanta trebuiau afisate la vedere preturile mancarurilor si bauturilor. Desigur ca aceste masuri vizau in primul rand protejarea cetateni lor straini, care aveau sa treaca prin Bucuresti odata cu vizita lui Alexandru II, de lacomia patronilor. Tot cu aceasta ocazie s-au luat masuri si cu privire la pavarea orasului si la confectionarea de steaguri.
In concluzie trebuie spus ca rolul jucat de liderul liberal ca primar al Capitalei, a fost mai degraba unul politico-diplomat si nicidecum acela de edil gospodar.
de Voicu Hetel
