Dora d'Istria
Elena Ghica, cunoscuta si sub pseudonimul Dora d’Istria, (22 ianuarie 1828, București – 17 noiembrie 1888, Florența) era primul din cei sase copii ai banului Mihalache Ghica si nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. A fost scriitoare si pictorita de o frumusete, inteligenta si cultura remarcabile. A publicat in limbile franceza si greaca in numeroase reviste din strainatate, studii folclorice, articole de istorie, politica, biografii ale unor personalitati, impresii de calatorie. Cea mai mare parte a vietii si-a petrecut-o in strainatate. In 1842 este nevoita sa paraseasca tara pentru prima data, dupa ce Alexandru Ghica fusese indepartat de pe tron
Dupa incheierea studiilor va reveni in tara, iar in 1849 pe cand se afla la Iasi, unde Ghiculestii luasera tronul, urmeaza casatoria cu ducele rus Alexander Koltsov-Massalski. Casatoria cu acest ofiter de husari nu va dura insa prea mult, de el despartindu-se dupa numai cativa ani. Se pare ca Elenei Ghica, plina de elan si idealuri nu i-a prea priit sederea in Rusia tarului Nicolae I (1825-1855). Datorita faptului ca isi exprima fara retineri, in cercurile inalte pe care le frecventa, opozitia fata de tirania ce domnea la Petersburg s-a trezit de mai multe ori chemata inaintea autoritatilor pentru a fi supusa la interogatorii. In timpul unei astfel de anchete, dupa cum avea sa marturiseasca peste ani chiar Dora d’Istria, i s-a aplicat si o zdravana corectie fizica.
Dora d’Istria a avut o viata aventuroasa. Va calatori in numeroase tari ale lumii imbogatindu-si bagajul intelectual cu o multime de idei noi si devenind chiar o deschizatoare de drumuri in unele domenii. Pentru Tarile Romane, Elena Ghica poate fi considerata una dintre primele feministe si luptatoare pentru pace. Debutul editorial se produce in 1855 cu lucrarea “La Vie Monastique dans l’Eglise Orientale”, care se bucura de o buna primire in mediul intelectual francez. Ideea fundamentala a lucrarii era aceea ca o parte a clerului constituie o serioasa piedica in evolutia civilizatiei europene.
O lucrare celebra in epoca pe tema feminismului este “Des femmes par une femme”, aparuta in anul 1869, in care trateaza statutul femeii si militeaza pentru drepturi egale cu barbatii. Situatia materiala si sociala a femeilor din tarile romanice si germanice este supusa unei analize detaliate
În tratatul „Les Femmes en Orient“ (Femei în Orient, 1859), Dora d’Istria aduce in atentia cititorului occidental realitatile vietii femeilor din Orient, o zona aproape necunoscuta la acea vreme.
Prima alpinista din Romania
La 11 iunie 1855 Elena Ghica, insotita de un ghid montan cucereste cel mai inalt varf al Alpilor elvetieni, Monch. Ea devine, astfel, prima femeie alpinist din lume[1]. Cateva luni mai tarziu, in 1856, avea sa-si publice impresiile intr-un volum aparut la Paris sub titlul “La Suisse Allemande et l’ascension du Moench”.
O controversa: carei culturi ii apartine Dora d’Istria?
Elena Ghica va desfasura o activitate politica laborioasa. Sa nu uitam ca ne aflam in plina epoca romantica, in epoca trezirii sentimentelor nationale ale popoarelor din Balcani, cand revolutia greaca deschide ochii occidentului atragand in lupta oameni precum lordul Byron[2]. Dora d’Istria va imbratisa initial cauza greaca. Mama sa era de origine greceasca si se numea Catinca Ghica, nascuta Facca. In copilarie, invatase greceste la perfectie cu un profesor particular, nimeni altul decat savantul elen G. G. Papadopulos. Influenta acestuia pare sa fi fost decisiva in conturarea opiniilor sale politice de mai tarziu favorabile luptei pentru eliberarea Greciei. Printre nenumaratele articole, studii si carti de un real folos istoriografiei grecesti, iata cateva dintre cele mai importante: “Les Iles Ioniennes”, “La Nationalite Hellenique d’apres les chants populaires”, “La Nationalite Hellenique d’apres les historiens”, “L’insurection Cretoise”. Atat de mare este pretuirea pe care o aveau grecii pentru Elena Ghica, incat in 1867 a primit cetatenia de onoare a Atenei. De aceasta cinste nu se mai bucurase decat un alt singur scriitor celebru: Byron. De asemenea, Dora d’Istria era numita si membra a Societatii de arheologie din cadrul Academiei elenice.
Apoi, Dora d’Istria isi descopera originile albaneze…
Despre cauza albanezilor aflati sub ocupatie otomana avea sa scrie “Gli Albanesi in Rumenia. Storia dei principi Ghika”, (Albanezii in Romania. Istoria familiei Ghica) Elena Ghica isi proclama originile albaneze ale stramosilor sai, cu toate ca istoriografia era de parere ca Ghiculestii erau mai degraba de origine aromana.
Aparitia la Florenta in anul 1873 a primei monografii stintifice dedicata albanezilor este salutata de nationalistii albanezi care nu ezita sa o numeasca “cea mai stralucitoare stea de pe cerul nefericitei Albanii”.[3] Notorietatea de care beneficia, suportul neconditionat acordat cauzei albaneze precum si originea sa nobila au adus-o rapid in atentia albanezilor care cautau o solutie pentru tronul Albaniei odata cu castigarea independentei.
Elena Ghica nu s-a putut impaca niciodata cu ideea ca pe tronul Romaniei sade un Hohenzollern, motiv pentru care a ales, in 1870, sa se stabileasca definitiv in Italia, la Florenta, unde a si murit la 17 noiembrie 1888. A fost incinerata iar cenusa ei se pastreaza la cimitirul Trespiana din localitate. Si-a aratat totusi atasamentul fata de tara, lasand o buna parte a averii sale primariei Bucurestiului[4]. Dora d’Istria a ramas destul de putin cunoscuta si amintita in literatura romana, majoritatea lucrarilor sale aparute in alte limbi si imprastiate prin nenumarate publicatii straine nefiind traduse. Cand este amintita totusi in cate un articol de presa, ori apare mentionata in vreo enciclopedie cu personalitati ale Romaniei, editorii se cam feresc sa vorbeasca deschis despre “episodul albanez” preferand sa o prezinte pe Elena Ghica ca pe o eroina a Romaniei.
Bibliografie
Almanahul Flacara 1980 “Dora d’Istria”, pg.105
Almanahul Romania literara “Prima alpinista”, pg.72
Valentin Borda “Calatori si exploratori romani” Editura Sport-turism, Bucuresti 1985, pg.183-186
Gelku Maksutovici “Istoria comunitatii albaneze din Romania” editura Kriterion, Bucuresti, 1992
Nicolae Scurtu “Dora D’Istria – o prezenta europeana” in Almanahul Literar 1987, pg.102-104
de Voicu Hetel
[1] Dupa alte date se pare ca e totusi doar a treia femeie care realizeaza o ascensiune in Alpi dupa frantuzoaicele Marie Paradis (1808) si Henriette d;Andgeville (1838).
[2] Reprezentant de seama al curentului romantic, Byron imbratiseaza cauza revolutionarilor greci. Va muri in lupta pe insula Misolonghi.
[3] Gelku Maksutovici “Istoria comunitatii albaneze din Romania” editura Kriterion, Bucuresti, 1992, pg.30
[4] Elena Ghica lasa bunurile sale din Romania, Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti.