O gluma auzita candva, demult, pe timpul lui Ceausescu, suna cam asa… Cica un cetatean trebuia sa ia trenul in fiecare dimineata ca sa ajunga la munca. Pentru asta insa, trebuia sa se trezeasca devreme dimineata lucru care nu-i iesea de fiecare data. Intr-o zi pierdu trenul la mustata, dupa ce alergase pe sine in coada personalului fiind gata, gata sa se agate de ultimul vagon. Gafaind dupa cursa infernala, se opreste si exclama plin de naduf: “Asa-i cand n-are omu’ lucrul lui!”
Era un mare adevar, o gluma dar si o aluzie la obsesia lui Nicolae Ceausescu de a nu fi datori nimanui, de a ne produce singuri cu tehnologia si oamenii nostri toate lucrurile de care aveam nevoie. Romania se putea lauda, la vremea aceea, ca isi producea singura locomotive, tractoare, avioane si automobile. Lucrurile erau de mai buna sau mai proasta calitate, dar Romania avea lucrul sau, chiar daca putea sa-l importe din Germania fara prea mare bataie de cap.
La peste doua decenii de la evenimentele din decembrie ’89, Romania se afla in rolul omului care n-are lucrul lui. Tot ce altadata se producea aici este acum importat. Fabricile a fost vandute la fier vechi, dupa ce in prealabil au fost falimentate, sistemul bancara fost dat pe nimic, la fel rezervele de petrol si gaz. Ultimul mare colos aflat in proprietatea tarii este “Oltchim” care a fost insa capusat pentru a putea fi declarat falimentar si vandut pe nimic. Companii strategice, aducatoare de profit, pe care niciun stat suveran nu si le instraineaza noi le-am cedat sau suntem gata sa le dam.
Enciclopedia Romaniei din 1939 nota inca din primele pagini: “O tara subjugata economic, concesionata intreprinderilor straine, debitoare altor tari, nu mai este pe deplin stapana pe soarta ei, chiar daca politiceste se bucura de un guvern, o constitutie si o organizare politica in aparenta independente”. Si mai departe: “O viata economica cedata strainilor duce la exploatarea nemiloasa a bogatiilor pe care le are tara si la secarea posibilitatilor de trai pentru generatiile viitoare”. Se pare insa, ca din lectia predata de inaintasi nu am fost in stare sa invatam nimic.
de Voicu Hetel
