Oul lui Columb, poveste adevarată sau pură ficţiune?

Expresia se referă la o poveste publicată în anul 1562 de Girlamo Benzoni într-o lucrare intitulată “Istoria Lumii Noi” în care sunt istorisite o serie de întâmplări care au dus, în final, la descoperirea celor două Americi.

Povestea oului lui Columb

Anecdota relatată de Benzoni spune că navigatorul Cristofor Columb era luat în derâdere şi mulţi erau cei care spuneau că nu a descoperit Lumea Nouă, din vreme ce aceasta se afla deja acolo. Într-o zi, a fost invitat la un ospăţ de către un nobil spaniol care în timpul mesei a încercat mereu să-l pună în situaţii stânjenitoare, în faţa celorlalţi. Ca să le răspundă, celor care-şi băteau joc de el, cu aceeaşi monedă, Columb a luat de pe masă un ou şi i-a provocat pe toţi să încerce, dacă sunt în stare, să-l aşeze nemişcat, în poziţie verticală. S-au chinuit cu toţii fără să reuşească. În final s-au dat bătuţi spunând că este imposibil. Columb a luat atunci oul, l-a lovit cu fundul de masă şi apoi l-a aşezat în echilibru perfect. “Asta puteam şi noi!” au exclamat toţi. Columb le-a replicat atunci râzând: “Trebuia doar să vă vină ideea. Atât.”

La 1752, un pictor şi grafician londonez, pe nume William Hogarth (1697-1764), s-a gândit să ilustreze această poveste şi a realizat o gravură în care este înfăţişat Cristofor Columb punandu-şi în practică ideea, în faţa comesenilor rămaşi cu gurile căscate.

Oul lui Columb sau oul lui Filippo Brunelleschi?

E posibil ca celebrului navigator să i se fi întâmplat acest lucru, cum la fel de bine totul nu ar putea să fie decât o poveste frumos ticluită, pe care Benzoni să o fi plagiat, lucru deloc neobişnuit în Evul Mediu. Cu doar câţiva ani înaintea lui Benzoni, la 1550 un istoric şi pictor toscan, pe nume Giorgio Vasari publică “Vieţile celor mai însemnaţi pictori, sculptori şi arhitecţi”. Lucrarea avea să fie retipărită în anul 1568 la Bolonia. Aici, surpriză, povestea cu oul nu îl mai avea în rolul principal pe Cristofor Columb, ci pe faimosul arhitect renascentist, Filippo Brunelleschi (1377-1446). Anecdota relatată de Vasari plasa acţiunea în Florenta anului 1420. Conducători ai breslelor, mari meşteri, notabilităţi ale oraşului dezbăteau problema înălţării cupolei Domului din Santa Maria dei Fiore. Fiecare arhitect are o variantă şi un plan pentru realizarea acesteia şi bineînţeles, apar şi disputele. Povestea spune că Filippo Brunelleschi, pornind de la ideea că formă domului aminteşte de vârful unui ou, le-a spus tuturor meşterilor dornici să se apuce de lucru că lucrarea îi va fi încredinţată aceluia care se va dovedi în stare să aşeze un ou în echilibru pe o suprafaţă plană de marmură. Fiecare şi-a pus la încercare isteţimea imaginând tot soiul de soluţii care mai de care mai complexe, fără a izbuti însă. Brunelleschi, vazându-i pe toţi că s-au dat bătuţi, a luat oul şi l-a lovit uşurel de suprafaţa marmurei până l-a aplatizat suficient cât să stea nemişcat.

Exista si o a doua varianta a istoriei cu Brunelleschi. In anul 1421, intr-un consiliu de arhitecti care se ocupa de cupola catedralei, eroul nostru a fost ironizat de ceilalti confrati, potrivit spuselor lui Vasari. Planul sau era indraznet si pentru a convinge se vedea pus in situatia de a-si dezvolta toate planurile in amanunt. Pentru a evita acest lucru, Brunelleschi ar fi prezentat problema cu oul. La strigatele concurentilor sai el ar fi replicat ca daca le va arata planul sau ingenios de a realiza cupola, atunci orice arhitect o va putea face fara probleme la fel cum oricine poate aseza acum oul in echilibru dupa ce el a dezvaluit scamatoria.

Povestea noastră, nu se opreşte aici, după cum credeaţi. E foarte posibil ca şi istorioara aceasta să fie doar o invenţie, pentru că altcineva a scris despre ceva asemănător. Este vorba despre un alt toscan, călugăr franciscan, reputat matematician şi prieten apropiat al lui Leonardo da Vinci, un anume Luca Bartolomeo da Pacioli (1445-1517). Acesta era pasionat nu numai de calcule matematice, algebră şi geometrie, dar şi de probleme distractive. Pe la sfârşitul secolului al XV-lea, Pacioli scrie o lucrare intitulată “De viribus quantitatis” păstrată multă vreme în arhivele Universităţii din Bolonia, în care alături de o serie întreaga de ghicitori, proverbe, puzzle-uri apare şi întrebarea împreună cu soluţia, la problema oului care poate sta în poziţie verticală pe o suprafaţă plană.

Oul lui Columb, o istorie demna de povestile Seherezadei?

Hārūn al-Rashīd (763 – 809) a fost al cincilea și cel mai cunoscut calif din Dinastia Abbasizilor. Povestea spune ca acesta cutreierand prin oras acompaniat de credinciosul sau vizir, Geafar, a intrat intr-o casa misterioasa. Aici sunt prinsi de niste eunuci si viata le este amenintata. Celor doi li se spune ca nu pot scapa cu viata decat daca rezolva problema oului. Vizirul se da batut dar Harun gaseste solutia ceea ce ii face pe eunuci sa se inchine in fata lui si sa-l recunoasca drept calif.

Semnificaţia expresiei “Oul lui Columb”

Atunci când cineva are de rezolvat o problemă care la prima vedere pare extrem de complicată, dar care în realitate are o soluţie cât se poate de simplă, spunem că răspunsul e la îndemâna tuturor ca în povestea oului lui Columb. La rezolvarea aceea, aparent banală, nu se gândise însă nimeni, anterior, cu excepţia unuia singur.

de Voicu Hetel