Albert Einstein este omul cu cel mai mare impact în fizica secolului XX. Teoria relativităţii, care l-a făcut celebru, reprezintă cea mai mare realizare a gândirii omeneşti, o îmbinare între stinta filosofică, fizica şi matematica. Despre el circulă o mulţime de glume, dintre care am cules şi eu câteva.
Se povesteşte că pe vremea când acesta era la începuturile carierei sale ştiinţifice, soţia să ar fi fost întrebată de un ziarist:
– Ce credeţi despre soţul dumneavoastră?
– Soţul meu este un geniu, a răspuns doamna, ştie să facă de toate, afară de bani.
***
Aflandu-se în trecere printr-un orăşel din Middle West, Einstein a poposit într-un mic restaurant ca să mănânce. Voind să citească lista de bucate, a constatat că-şi uitase ochelarii în maşină. Ca să nu se mai obosească după ei s-a adresat unui alt client:
– Fi-ţi vă rog amabil şi citiţi-mi meniul. Iar vecinul, i-a răspuns:
– Îmi pare rău dar, ca şi dumneavoastră, nici eu nu ştiu să citesc…
***
Lui Albert Einstein îi plăceau filmele cu Charlie Chaplin. Într-o zi i-a scris marelui cineast următoarele: Filmul dumneavoastră “Goana după aur” e înţeles în lumea întreagă şi veţi deveni negreşit un mare om. Semnat, Einstein. Chaplin i-a răspuns: Va admir şi mai mult. Teoria relativităţii creată de dumneavoastră n-o înţelege nimeni în lume şi totuşi aţi devenit un mare om.
***
Odată, pe când participa la o reuniune mondenă, Albert Einstein a fost acostat de un individ care ţinea cu tot dinadinsul să-şi etaleze cunoştinţele şi inteligenţa. Acesta l-a întrebat pe fizician câte zecimale ale numărului “pi” ştie pe dinafară, înafară de 3,1415.
-Nu obişnuiesc să-mi încarc memoria cu lucruri ce se pot afla din orice carte de şcoală! a replicat Einstein.
***
Tot la o astfel de întrunire o doamnă a cărei isteţime lăsa de dorit a ţinut să fie în centrul atenţiei
punandu-i lui Einstein următoarea întrebare:
-Dumneavoastă, care cunoaşteţi o mulţime de lucruri, puteţi să-mi spuneţi care este diferenţa dintre timp şi eternitate?
-Desigur, doamnă, a spus Einstein, dar mi-ar lua un timp că să vă explic, iar dumneavoastră o eternitate ca să pricepeţi.
***
Albert Einstein obişnuia să susţină, în special la invitaţia unor universităţi de prestigiu din Statele Unite, conferinţe. Aflat într-un astfel de turneu prin mai multe oraşe, fizicianul a ales să abordeze o singură temă. După aproape o duzină de astfel de prelegeri, şoferul , un tip spiritual, care asistase la toate, îi mărturiseşte savantului că ar putea spune pe dinafară întreaga conferinţă fără să dea greş. Lui Einstein, căruia îi plăceau teribil glumele, i-a venit atunci ideea să-i propună şoferului să facă un schimb de roluri. Cum între cei doi exista o oarecare asemănare fizică, iar portretul savantului nu era universal cunoscut, cum este astăzi, nimeni nu a bănuit şiretlicul. Conferinţa a decurs de minune, şoferul reuşind să intre perfect în pielea lui Einstein. La sfârşitul reuniunii însă, unul dintre audienţi i-a adresat o întrebare ştiinţifică dificilă pretinsului savant. Fără să-şi piardă cumpătul, acesta a replicat:
-Dragă colegă, dar acesta este un lucru atât de simplu încât până şi şoferul meu, aici de faţă, ar putea răspunde excelent. Şi spunând asta a arătat spre Einstein care, bineînţeles, s-a grăbit să răspundă.
***
După al doilea război mondial, când între puterile occidentale şi statele comuniste începuse “Războiul rece”, dominat de spectrul unei catastrofe nucleare care să pună capăt civilizaţiei, se încetăţenise ideea că bombele atomice nu ar fi putut fi inventate dacă n-ar fi existat un Einstein care să descopere teoria relativităţii. Întrebat dacă este de părere că energia atomică ar trebui folosită doar în scopuri paşnice, Einstein a răspuns:
-Fireşte că sunt de această părere. În fond în domeniul electricităţii, nu se limitează nimeni a utiliza curentul numai pentru scaunul electric…
***
Albert Einstein a fost întrebat de un ziarist:
-Ce arme vor fi folosite în următorul război mondial?
-Nu ştiu ce arme vor fi folosite la începutul războiului, a răspuns savantul, dar cu siguranţă după aceea oamenii se vor lupta iarăşi cu bâtele.
***
Pe când Einstein se afla în vizită la nişte prieteni începu ploaia. Aceştia se oferiră imediat să-i împrumute o pălărie.
-Oh, dar nu e nevoie, spuse savantul. Ştiam că va ploua şi am ales să nu-mi iau pălărie pentru că s-ar usca mult mai greu decât părul meu.
***
Ca orice geniu, Einstein avea şi el ciudăţeniile sale. Întorcându-se la locuinţa sa, l-a întrebat pe portar:
– Spune-mi, te rog, unde locuieşte profesorul Einstein?
Nedumerit dar politicos, omul, care îl recunoscuse bineînţeles, i-a răspuns că locuieşte chiar în acea clădire.
– Ştiu asta, replică savantul. Am uitat la ce etaj locuieşte.
Cred ca aceste anecdote sunt foarte frumoase mai ales fiinda Albert este un model …