Iorga încheiase o amplă discuţie pe teme filosofice, când o studentă se ridică şocată:
-Domnule profesor, spuse ea, aţi distrus toate principiile în care credeam, fără a-mi oferi vreunul care să le ia locul!
-Domnişoară, răspunse savantul, îţi aminteşti că printre muncile lui Hercule a fost şi curăţirea grajdurilor lui Augias. Nu uita însă, că nu i s-a cerut să le umple la loc.
***
Când în 1931, Nicolae Iorga s-a văzut în postura de a-şi desemna membrii viitorului guvern, el s-a gândit să-l coopteze în cabinetul său şi pe un mai vechi amic, celebrul medic neurolog Gheorghe Marinescu, al cărui nume în poartă astăzi un spital bucureştean destinat, în mare măsură, celor care au probleme la “mansardă”. În acest scop, Iorga s-a gândit că cel mai nimerit ar fi să-şi viziteze personal amicul, spre a nu-i face propunerea direct prin telefon. Ajuns la Spitalul Central unde lucra medicul Marinescu, Iorga se trezi îmbrăţişat de acesta care-i spuse o frază care a fost multă vreme subiect de glumă:
-De când te aşteptam!
***
În noiembrie 1915, îl aflăm pe Nicolae Iorga susţinând o serie de cursuri şi conferinţe în faţa studenţilor de la Iasi. La sfârşitul uneia dintre ele, eminentul savant ţinu un discurs moralizator şi plin de patos în care îi sfătuia pe tineri să se-nsoare degrabă fără a umbla însă, după zestre. Pe chipurile domnişoarelor se citea o mare mulţumire, dar când Iorga a adăugat, în final, că are şi el o fată de măritat, în sală s-au stârnit hohote de râs.
***
La Universitatea din Iasi, Nicolae Iorga a fost o vreme coleg cu un alt profesor care a lăsat o amprentă puternică în politică românească. Este vorba despre A. C. Cuza, reprezentant de seamă al dreptei româneşti interbelice şi mentor al lui Corneliu Zelea Codreanu. Chiar dacă cei doi profesori şi oameni politici erau profund naţionalişti vederile lor politice nu coincideau. Ei bine, cei doi se întâlnesc pe treptele universităţii, Iorga urcând spre amfiteatru, iar A. C. Cuza, tocmai ieşind de la cursuri.
-Cum îţi mai merge colega? întreabă A.C. Cuza.
-Cu nu se poate mai bine. După cum vezi, eu urc, în timp ce dumneata cobori…
***
Nicolae Iorga se afla în trecere prin oraşul elveţian Zurich. Istoricul nu pierdea niciodată ocazia de a cerceta arhive, biblioteci sau de a achiziţiona cărţi şi documente vechi. Intrând într-un anticariat, savantul i-a cerut vânzătorului care era şi proprietarul prăvăliei să-i aducă cele mai bune lucrări de istorie pe care le are. Omul s-a conformat şi i-a pus în braţe lui Iorga “Istoria Imperiului otoman” fără să ştie că-l are în faţa sa chiar pe autor.
-Nu mă interesează asta, a spus Nicolae Iorga. Altceva?
Anticarul a mai cotrobăit puţin şi a apărut cu alte ediţii în limbi de circulaţie internaţională ale operelor lui Iorga. Bineînţeles că savantul îl trata de fiecare dată cu refuz trimiţându-l după altele. În cele din urmă, bietul om spuse:
-V-am oferit cele mai bune lucrări de istorie. Lipsa dumneavoastră de interes mă jigneşte.
Iorga începu să râdă şi îi explică imediat anticarului că nu doreşte să cumpere cărţi scrise chiar de el. A doua zi în vitrina prăvăliei tronau toate scrierile lui Iorga purtând autograful savantului.
***
În timpul unei crize guvernamentale, Iorga fu chemat la o cosfătuire de regele Ferdinand. La sfârșitul întrevederii, istoricul fu îmbrățișat călduros și pupat pe obraz. Toată lumea era convinsă că Iorga urma să fie desemnat drept prim ministru. A doua zi, spre surprinderea generală, cel desemnat să formeze un nu guvern este Brătianu. Ziariștii care aflaseră despre sărutul regal s-au grăbit să îl întrebe care a fost semnificația acelui gest.
-Domnilor, replică Iorga, de ce vă mirați? Și Iuda l-a sărutat pe Hristos și după cum știți, l-a trădat.