Puţini sunt astăzi cei ce au auzit sau ştiu câte ceva despre unul dintre cele mai importante oraşe-port ale evului mediu românesc. La auzul numelui cu iz licenţios, majoritatea ridică din sprâncene şi schiţează un zâmbet.
Unde se află Târgul de Floci?
Şi totuşi, undeva la vechile guri de vărsare ale Ialomiţei în Dunăre se înălţa pe vremuri o cetate falnică, important centru economic al Ţării Româneşti. Vechiul curs al Ialomiţei, destul de vizibil în teren este azi secat. Ruinele Târgului de Floci amplasat la circa 5 km de comună Giurgeni judeţul Ialomiţa puteţi să le admiraţi şi din maşină, dacă o luaţi pe vechiul drum spre mare (DN2A sau E60).
Care este originea denumirii de Târgul de Floci?
După cât se pare denumirea este strâns legată de o veche tradiţie românească care poate fi urmărită până aproape în zilele noastre: transhumanţa. Ciobanii valahi iernau în Dobrogea. Primăvara se întorceau în Muntenia şi treceau Dunărea. Oile erau tunse în apropiere, iar lâna nedărăcită sau flocii, cum i se mai spunea, era valorificată de mocani la târg, la Târgul de Floci. S-a păstrat, dealtfel, denumirea unei localităţi situate în apropiere de Târgul de Floci şi anume: Vadul Oii. Pe acolo, pe unde Dunărea curgea mai lin, îşi treceau, în fiecare an, ciobanii turmele.
O altă teorie destul de plauzibilă spune că denumirea ar însemna de fapt “Târgul Vlocilor” adică al valahilor cum îi găsim pe aceştia denumiţi în unele documente.
De ce Târgul de Floci şi nu Oraşul de Floci?
Pentru Ţara Românească primează denumirea de târg atunci când vine vorba despre o aşezare mai mare cu populaţie numeroasă împrejmuită cu ziduri de apărare. Denumirea de origine slavă o întâlnim şi la vecinii noştri de la sud de Dunăre ea reprezentând, dacă vreţi o dovadă a prezenţei masive a slavilor pe teritoriul actual al României în primele veacuri ale creştinătăţii. Denumirea de oraş o întâlnim mai târziu, dincolo de Carpaţi odată cu apariţia în zona a primilor regi arpadieni. Târgul, pe lângă semnificaţia de oraş, o mai are şi pe aceea de piaţă, de loc de desfacere a mărfurilor situat la o încrucişare de drumuri. Târgul de Floci era un astfel de loc. Aici acostează vase venite pe Dunăre şi îşi descarcă mărfurile care mai apoi sunt preschimbate cu altele. Afluxul de negustori dă naştere în mod natural unui târg, adică unui oraş, cum am spune în termeni moderni. Muntenii şi călătorii străini ai evului mediu vorbesc despre Târgul de Floci, Cetatea Lânii, ori în documentele străine despre Linucastrum Flocx.
Importanţa actuală a Târgului de Floci
Din punct de vedere arheologic aşezarea prezintă o maximă importanţă din cel puţin un motiv. Sigur că locul poate oferi unele informaţii referitoare la viaţa economică a Munteniei medievale, a mărfurilor care erau tranzitate în acest loc, a importanţei pe care o aveau schimburile economice cu vecinii, ori a vieţii sociale şi culturale a locuitorilor. Importanţa Târgului de Floci rezidă însă dintr-un amănunt extrem de interesant. Este singura aşezare din România şi după unii chiar din Europa, de dimensiuni atât de mari, peste care nu s-a suprapus nicio localitate modernă. După sfârşitul secolului al XVIII-lea, când a avut loc ultima pârjolire nu mai avem urme de locuire pe cea mai mare parte a terenului. Practic, arheologilor le rămâne de cercetat în voie o suprafaţă de aproximativ 80 ha. În aproape patru decenii de cercetări (săpăturile debutând în 1976) au fost scoase la iveală patru biserici, cinci necropole, peste 200 de locuinţe, ateliere, dar şi numeroase obiecte, podoabe, ceramică etc.
Târgul de Floci – scurt istoric
Cetatea de Floci, cum o să o întâlniţi denumită în alte scrieri, apare în documentele de cancelarie munteneşti atestată pentru prima dată, în prima jumătate a veacului al XV-lea, în vremea lui Dan al II-lea. Vechimea cetăţii, după cum o arată cercetările arheologice, este însă mai mare. O legendă din secolul al XVIII-lea, relatată de călătorul italian Giacomo di Pietro Lucari, arată că ar fi fost întemeiat de însuşi Negru Vodă.
Revenind însă, în documentul din 1431 din timpul domniei lui Dan al II-lea într-o enumerare a oraşelor şi vămilor ţării apare şi Târgul de Floci. Actul acordă privilegii negustorilor braşoveni.
Oraşul s-a bucurat o bună perioada de timp de o mare importantă. Afluxul mare de negustori din toate colţurile Europei fac din el un centru cosmopolit unde întâlneai mărfurile braşovenilor şi sibienilor, ale oraşelor hanseatice, ori ale genovezilor şi veneţienilor. Întâlneai, totodată, aici mărfuri franţuzeşti, lombarde şi belgiene, dar şi marfă din Bizanţ şi Orient.
Doar câţiva ani mai târziu, în toamna lui 1444, pe la Târgul de Floci a trecut însuşi Iancu de Hunedoara. Armata sa de cruciaţi fusese zdrobită de otomani la Varna, iar acesta trece Dunărea prin dreptul cetăţii. Oştenii nu îl recunosc şi Iancu de Hunedoara este făcut prizonier şi închis în temniţele cetăţii. Câteva zile mai târziu, la intervenţia lui Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Ţepeş, el avea să fie eliberat.
În a două jumătate a secolului al XV-lea oraşul suferă distrugeri semnificative pe fondul acţiunilor lui Ştefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos. Voievodul moldovean urmarea pedepsirea acestui frate al lui Vlad Ţepeş, care preferase să închine ţara turcilor. Astfel, la 1470, moldovenii ard ţinutul Ialomiţei şi distrug oraşele Brăila şi Târgul de Floci. Cetatea apare menţionată şi trei ani mai devreme, în 1467, într-un act prin care Radu cel Frumos acordă privilegii mănăstirii Cozia asupra apelor Dunării până la gura Ialomiţei.
În treacăt fie spus, Târgul de Floci, aflat în stăpânirea Ţării Româneşti, concura puternic târgurile Moldovei, pustiirea sa din partea domnului Moldovei având un iz de “protecţionism economic”. Odată cu scăderea puterii politice a Ţărilor Române pe fondul întăririi puterii otomane importanţa oraşelor portuare va scădea. Unele precum Chilia şi Cetatea Albă ajung la sfârşitul secolului al XV-lea sub directă stăpânire a sultanului. Practic, Marea Neagră pe care se desfăşura un comerţ intens devine un lac turcesc, iar schimburile comerciale care, altă dată, făcuseră să înflorească cetăţi precum Târgul de Floci, erau astfel perturbate. În scurtă vreme ţările apusene aveau să-şi reorienteze comerţul dinspre zona mediteraneeană şi a Marii Negre, înspre Lumea Nouă cu o piaţă de desfacere uriaşă. Târgul de Floci mai suferă încă o lovitură şi după transformarea Brăilei în raia turcească, după 1540 cetatea devenind rapid după aceea ţintă constantă a atacurilor venite din partea turcilor şi tătarilor.
La 1558 se naşte aici, la Târgul de Floci, una dintre cele mai importante figuri ale istoriei noastre: Mihai Viteazul. Despre acest fapt găsim amănunte la cronicarul muntean Radu Popescu (1655-1729) care ne lasă următoarea însemnare: „după ce au luat domniea, s-au numit că iaste fecior lui Pătraşco vodă, iar cu adevărat nu să ştie, că nici un istoric de ai noştri (sau striin) nu adeverează den cine iaşte… Iară cât den auz unul de la altul aşa dovodim: că mumă-sa au fost de la oraş de la Floci… văduvă şi frumoasă…” şi că tatăl sau a fost negustor, „om mare şi bogat”. După unele cercetări, Mihai ar fi fost fiul unei Cantacuzine, familie bizantină foarte bogată şi cu relaţii puternice la Constantinopol. Tatăl sau nu a fost însă de os domnesc, adică voievodul Pătraşcu cel Bun, cum lui Mihai îi plăcea să se creadă pentru a-şi justifica astfel pretenţiile la tron, ci după cum o spune chiar cronicarul, un negustor înstărit.
La 1574 are loc o mare bătălie la Jiliştea în Moldova. Acolo, Ion Vodă cel Cumplit, ultimul dintre domnitorii moldoveni care s-au mai opus turcilor până la Dimitrie Cantemir, reuşeşte să obţină o mare victorie împotriva unei armate turco-muntene. Domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Mircea îşi scapă pielea de urmăritori ascunzându-se în Brăila, în timp ce fratele său Petru, viitorul domnitor Petru Şchiopul, găseşte adăpost între zidurile Cetăţii de Floci.
În 1594, luna decembrie, un număr de 2000 de turci trec Dunărea pe la Hârşova şi încearcă cucerirea cetăţii. Garnizoana primeşte întăriri de la Mihai Viteazul şi respinge atacul.
În 1655 cetatea apare din nou în documente atunci când în timpul răscoalei seimenilor (corp de mercenari), o ceată de tătari venită în ajutorul domnului Constantin Şerban (1654-1658) atacă şi Târgul de Floci. Cu această ocazie sunt ucişi 200 de locuitori.
În 1690, Târgul de Floci trece printr-o nouă încercare. Constantin Brâncoveanu (1688-1714) cere ajutorul tătarilor împotriva austriecilor care încercau să-ş impună pretendentul lor la tron.Tătarii trec Dunărea şi pradă oraşul. Secolul al XVIII-lea este un veac al dezastrelor pentru Principatele Române ele devenind teatrul de operaţiuni pentru nenumăratele războaie dintre ruşi, austrieci şi turci. În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, Târgul de Floci cade victimă, oraşul fiind distrus pentru ultima oară. Pe la 1800 din impunătorul port de odinioară nu mai rămăsese mare lucru: câteva ziduri şi ruinele unei mănăstiri. Importanţa sa comercială scăzuse de foarte multă vreme, aşa că nimeni nu a mai avut interesul să-l reconstruiască. A apărut totuşi o mică aşezare rurală în acele locuri: localitatea Piua-Petrii. Aceasta avea însă să dispară, undeva la începutul secolului trecut, când într-o noapte, Ialomiţa s-a umflat luând cu ea tot avutul oamenilor.
Din anul 2009, cu sprijinul Consiliului Judeţean Ialomiţa s-au investit aproape 250.000 de euro, într-o Bază de Cercetare Arheologică a Târgului de Floci. Până în 2011 s-au investit fonduri importante şi în diverse lucrări de amenajare a vestigiilor cercetate. Mai multe obiective au fost parţial reconstruite, s-au reabilitat unele dintre vestigiile existente şi s-a pus pe picioare şi un centru muzeal în care vizitatorii (foarte puţini la număr, din păcate) au la dispoziţie o serie de panouri explicative în română şi engleză cu privire la acest obiectiv.
de Voicu Hetel
