Gotthold Ephraim Lessing (22 ianuarie 1729 – 15 februarie 1781) a fost un scriitor și filozof german, reprezentant al curentului iluminist.
Se povesteşte că după moartea sa Lessing avea o mulţime de admiratori. Într-o zi aceştia descoperiră o bătrână servitoare care-l cunoscuse şi fusese în slujba marelui scriitor. Foarte nerăbdători să afle amănunte inedite din viaţă lui Lessing, aceştia au rugat-o să-şi deapăne amintirile.
-Nu e mare lucru de povestit despre el, începu bătrânica. Toată ziua citea şi scria. În rest nu se pricepea la nimic.
***
Directorul unui teatru din provincie i-a cerut lui Lessing acordul pentru a pune în scenă spectacolul “Nathan Înţeleptul” (Nathan der Weise).
-Cine joacă rolul principal? se interesă scriitorul.
-Eu, fireşte! răspunse omul plin de el.
-Da?! se miră Lessing. Şi atunci cine va mai juca rolul înţeleptului?
***
Lessing era exigent cu sine însuşi. Se spune că-şi citea textele de nenumărate ori ştergând cuvintele care i se păreau de prisos. Odată având o problemă îi scrise unui prieten explicându-i pe larg de ce avea nevoie de ajutorul său. Recitindu-şi epistola se apucă să o corecteze cum îi era obiceiul însă, cum tot îi părea foarte lungă, scrise în încheiere următoarele cuvinte: “Dacă aş fi avut mai mult timp, scrisoarea ar fi fost mai scurtă.”
***
Lessing era un om teribil de aerian. Într-o zi i se năzări că-i cam dispar banii. Acum, că doar i se părea pentru că uita pe ce îi cheltuia sau chiar avea în anturaj un hoţ, nu se ştie. Cert este că Lessing s-a hotărât să o facă pe detectivul. Bănuind că hoaţa nu poate fi decât servitoarea, lăsă la vedere un teanc de bancnote şi plecă de acasă. Pe drum se întâlni cu un amic căruia îi povesti satisfăcut planul său.
-Şi câţi bani ai lăsat pe masă? întrebă curios prietenul.
Lessing înţepeni şi nu spuse nimic. Apoi îngăimă:
-Să ştii că am uitat să număr banii.
***
În timp ce mergea pe stradă lui Lessing îi veni inspiraţia. Absorbit de ideile care-i fugeau prin minte, se grăbi iute acasă. Ajuns în faţa uşii de la intrare realiză că-şi uitase cheile. Bătu până când un servitor deschise o fereastră. Fiind înfofolit, omul nu-l recunoscu aşa că îi strigă de sus:
-Domnul profesor nu e acasă!
-Foarte bine, răspunse Lessing zorit. Spune-i că trec eu mai târziu şi plecă.
