Henric al VIII-lea este una dintre cele mai pline de culoare, enigmatice şi controversate personalităţi ale istoriei Angliei. Două sunt însă lucrurile pentru care britanicii nu l-au uitat nici până în ziua de azi: reforma religioasă care a produs influenţe semnificative asupra evenimentelor petrecute în ultima jumătate de mileniu şi nenumăratele sale mariaje. Dacă în privinţa reformei religioase în urma căreia a apărut Biserica Anglicană n-am de gând să vă spun prea multe, în schimb aş preferă să vă înşirui câteva istorii hazlii legate de viaţa sa amoroasă.
Câte soţii a avut Henric al VIII-lea?
A avut şase soţii. De două a divorţat, două le-a decapitat, una a murit şi o a şasea i-a supravieţuit.
Când a urcat pe tron, Henric era un tânăr voinic şi chipeş, un colos pentru acele timpuri. Măsura 1,84 m, în timp ce statura obişnuită a unui englez din secolul XVI era de numai 1,60 m.
Caterina de Aragon (1485-1536)
Prima sa nevastă a fost o spanioloaică: Catherine de Aragon.
Mariajul celor doi începe în 1509 şi se încheie în 1533. Catherine era unica fiică a regelui Ferdinand şi a reginei Isabella ai Spaniei. La doar 3 ani ea fusese logodită cu prinţul Arthur, fratele mai mare al lui Henry în vederea formării unei alianţe anglo-spaniole. Cei doi se vor căsători în 1501, însă după doar o jumătate de an, Arthur moare. Alianţa celor două state trebuia făcută, aşa că Henric, de voie de nevoie s-a trezit logodit şi apoi însurat cu Catherine. Acum să nu va închipuiţi că aceasta era vreo ciumăfaie bătrână şi urâtă. Din contră, era frumoasă şi Henry a iubit-o mult la început. Împreună au avut mai mulţi copii dintre care nu a supravieţuit decât Mary, viitoare regină în 1553 sub numele de Mary I[1]. E drept însă că era cam posacă şi distanţă, zâmbea rar şi cu timpul devenise şi încăpăţânată.
Catherine de Aragon nu a reuşit însă să dea naştere vreunui moştenitor de sex masculin şi a căzut în dizgraţie. Unde mai pui că Henry era convins că asupra sa se abătuse pedeapsa divină fiindcă se însurase cu văduva fratelui său. Regele a încercat să anuleze mariajul spunând că nu a fost legal, însă s-a lovit de opoziţia Bisericii Catolice care nu vedea divorţul cu ochi buni. Caterina a argumentat că relaţia sa anterioară cu Arthur nu se consumase. Întreaga poveste a dus în final la ruperea englezilor de catolicism şi la apariţia Bisericii Anglicane al cărei cap era chiar regele. Divorţul a fost pronunţat în 1533, Caterina a fost izgonită de la curte şi a murit singură la 7 ianuarie 1536.
Anne Boleyn (1502-1536)
Nu se ştie cu exactitate când anume s-a născut aşa că 1502 e o dată oarecum relativă. Relaţia sa cu Henry începe încă de pe vremea când acesta mai era teoretic căsătorit cu Caterina. Se căsătoresc în secret la 26 ianuarie 1533. Împotriva acestui mariaj s-a manifestat vehement Thomas More, autor şi politician ajuns în postura de Lord Cancelar. Opoziţia avea să-l coste viaţa pentru că avea să fie executat în 1535. Se povesteşte că atunci când lui Sir Thomas More (1478-1535) i s-a comunicat că regele Henric al VIII-lea în marea sa bunătate şi dând dovadă de clemenţă i-a comutat sentinţa de condamnare la moarte într-una de simplă decapitare ar fi spus: Mă rog l-a Dumnezeu ca toţi prietenii mei să fie feriţi de aşa o clemenţă. Şi dacă tot am ajuns la anecdote, o alta tot cu marele umanist sună cam aşa: Thomas More înainte de a fi pregătit pentru execuţie a fost întrebat de bărbierul închisorii dacă nu doreşte să fie tuns, lucru ce l-ar fi scutit pe călău de grija de a rata ţinta şi pe el de chinuri. Acesta i-a răspuns însă:
-Prietene, nu merită să cheltuiesc banii pentru un cap care nu mai este al meu…
Anne nu era o pioasă precum Caterina, în schimb era spirituală, cu simţul replicii, uşor de plăcut chiar dacă zice-se nu era o mare frumuseţe. Contemporanii o descriu astfel:”statură mijlocie, ten măsliniu, gât lung, gura mare, sâni nu foarte ridicaţi”. Avea în schimb ochii mari, negri şi frumoşi ce-ţi captau imediat atenţia. Şi mai era ceva legat de Anne. Avea şase degete la una dintre mâini, lucru care l-a speriat pe Henric. Acesta avea să folosească acest amănunt pentru a spne despre ea că ăsta e un semn clar că Anne Boleyn era o vrăjitoare. Ca şi biata Caterina, nici Anne nu a fost în stare să nască vreun băiat. A născut-o în schimb pe Elisabeta[2]. După aceea a pierdut o sarcină şi a mai avut şi un băiat născut însă mort. La 2 mai 1536, Anne Boleyn era trimisă în Turnul Londrei sub acuzaţia de adulter. Patru curteni au fost învinuiţi de a fi întreţinut relaţii cu ea. Dar cea mai halucinantă dintre acuzaţii a fost aceea că Anne s-ar fi iubit chiar cu fratele ei, Lordul Rochford. O curte prezidata chiar de un unchi de-al său şi formată din 30 de nobili, pornind de la marturisile făcute mai mult sau mai puţin cu ajutorul torturii, au condamnat-o la moarte prin decapitare sau ardere pe rug, alegerea urmând să-i aparţină lui Henric.
La 17 mai 1536, Henric al VIII-lea şi-a anulat, de data asta fără probleme, mariajul. Două zile mai târziu capul fostei soţii cădea sub sabia călăului. Fusese acuzată că ar fi fost necredincioasă şi că ar fi complotat să-l ucidă pe rege. Se povesteşte că înţelegând că urmează să fie executată din ordinul iubitorului ei soţ, aceasta i-ar fi scris următoarele: “Ai avut mereu grijă de ascensiunea mea: dintr-o femeie oarecare m-ai făcut marchiza; din marchiza, m-ai făcut regină şi din regină mă înalţi acum la rangul de sfântă!”
Cât de adevărate or fi fost acuzaţiile nu prea avem de unde să ştim pentru că majoritatea actelor au fost făcute pierdute. Faptul că au existat acele mărturii, că juriul a fost unanim, că nici măcar Elisabeta I nu a încercat să repare memoria mamei sale îi face pe unii istorici să creadă că este destul de posibil ca Anne Boleyn să fi comis adulter. Pedeapsa a fost totuşi una prea aspră.
Cert este că nici Henric al VIII-lea nu era uşă de biserică. Avusese o grămadă de aventuri cu o mulţime de femei printre care şi Mary, sora mai mare a Annei, cu care e posibil să fi avut chiar un fiu.
Despre Anne se mai zice şi că stafia ei mai bântuie de Crăciun grădinile castelului Hever din Kent care aparţinea familiei sale.
Jane Seymour (1509-1537)
Pe vremea când Anne tocmai o năştea pe Elisabeta, regelui îi fugeau ochii după o domnişoară din suita acesteia, Jane Seymour. La început aceasta îi respinge avansurile, îi returnează darurile şi scrisorelele de amor nedeschise si îi cere chiar să nu i se adreseze decât atunci când se află şi în prezenţa altor persoane. Până la urmă avea să cedeze insistenţelor lui Henric. La două săptămâni după decapitarea Annei Boleyn cei doi se căsătoreau.
La 12 octombie 1537 se năştea şi unicul moştenitor de sex masculin al lui Henric al VIII-lea: Edward. Biata Jane, cu toate că mulţi istorici britanici consideră că ea ar fi fost marea iubire a lui Henric, nu a apucat să mai fie încoronată regină a Angliei. Moare la doar câteva zile după naştere, la 24 octombrie 1537. A rămas în amintire ca o femeie cumsecade care făcut eforturi pentru a-i apropia pe Henric de prinţesa Mary. A fost îngropată la Windsor fiind singura dintre nenumăratele femei din viaţa lui Henric care odihneşte alături de acesta.
Anne de Cleves (1515-1557)
Henric a jelit-o vreo doi ani pe Jane Seymour, apoi a hotărât să se însoare pentru a patra oară. Aleasa inimii sale a fost de data aceasta, mai degrabă, aleasa miniştrilor săi. Thomas Cromwell, cel mai important dintre miniştrii regelui, era îngrijorat de o posibilă alianţă a francezilor şi spaniolilor îndreptată împotriva Angliei şi a optat pentru o apropiere de Germania. Henric trebuia să se însoare cu una dintre surorile ducelui de Cleves, Anne sau Amelie. În Germania a fost trimis pictorul Hans Holbein pentru a le picta portretele. Lui Henric i-a plăcut mai mult portretul Annei. Anne de Cleves, o veritabilă mireasă prin corespondenţă nu era deloc idealul feminin pentru Henric. Cei doi ajung să se cunoască abia în 1540 când are loc căsătoria lor. Era clar însă, încă de la început, că nu aveau nimic în comun. Ea nu ştia boabă engleză, noroc că el vorbea o grămadă de limbi dar nu germana. Anne de Cleves era departe de a fi o persoană rafinată, vreo admiratoare a artei, habar n-avea să cânte, să picteze, să scrie poezii, pe scurt nimic din ce-i plăcea să facă lui Henric în timpul liber[3]. Anne de Cleves era ceea ce am numi azi o femeie de casă, o gospodină bună să vorbeşti cu ea despre reţete de prăjituri şi îngrijirea muşcatelor. Divorţul era iminent şi a fost pronunţat la doar 6 luni după nuntă… A scăpat nedecapitată şi s-a retras în palatul de la Richmond unde şi-a trăit în linişte tot restul vieţii până în anul 1557. Cel mai rău din această afacere a ieşit principalul consilier al regelui, Thomas Cromwell care a căzut în dizgraţie. Rivalii săi l-au încurajat pe rege să divorţeze şi au făcut ca acesta să fie executat sub acuzaţia de trădare la exact 19 zile după divorţ.
Catherine Howard (1521-1542)
Henric nu se lecuise de însurătoare aşa că s-a gândit să-şi încerce din nou norocul. Întâmplător sau nu şi-a ales ca viitoare mireasă pe o verişoara a celei de-a două neveste, Anne Boleyn. Numele ei era Catherine Howard. Şi ca să vezi coincidenţă, şi ea era tot o domnişoară de onoare din suita nevestei anterioare. Catherine rămăsese orfană de timpuriu şi ajunese la palat prin grija bunicii sale Agnes, Ducesă de Norfolk.
Când a ales să o ducă la altar, Henry avea 49 de ani iar mireasa doar 19. Se întâmpla în ziua de 28 iulie 1540 la doar 16 zile de la divorţul de Anne de Cleves. Tânăra era după cum o lasă să se înţeleagă documentele vremii cu ochii alunecoşi şi inima zburdalnică. Ba chiar nu mai era domnişoară de mult. Scandalul stârnit a fost imens. La început, Henric nu a vrut să creadă. Se pare c-o îndrăgea mult din vreme ce o alinta spunându-i ”Trandafirul meu fără ţepi”. Catherine a negat vehement zvonurile ajunse la urechea lui Henric. A început un proces în urma căruia a ieşit la iveală faptul că avusese amanţi printre care şi vărul ei Thomas Culpepper şi participase la orgii sexuale. La aflarea veştilor se povesteşte că Henric ar fi plâns în hohote ca un copil. Dar toate aceste fapte se petrecuseră înainte de nuntă şi puteau fi pardonabile. Dar pe măsură ce ancheta continua noi şi noi amănunte tenebroase ieşeau la suprafaţă. Aceasta îşi continuase după toate aparenţele aventurile amoroase şi după căsătoria cu Henric al VIII-lea. Tânăra mireasă a fost închisă în aşteptarea sentinţei. Se povesteşte că într-o zi a scăpat din camera unde era închisă şi a luat-o la goană pe coridoare strigând şi cerşind îndurare. Spera să ajungă în capela unde se ruga de obicei la acea ora Henric. Gărzile au capturat-o înainte să-şi găsească soţul.
Catherine a fost găsită vinovată şi decapitată la Tower Hill, la 13 februarie 1542.Ca şi despre verişoara ei, Anne Boleyn, şi despre Catherine Howard se spune că după moartea ei o stafie bântuie holurile palatului Hapton Court aflat în apropiere de Londra. Catherine încă îl mai caută pe Henric pentru a cere îndurare.
Katherine Parr (1512-1548)
A şasea nevasta a lui Henry era fiica unui mic nobil, Sir Thomas Parr. Avea 31 de ani în ziua de 12 iulie 1543 când a fost dusă la altar. Puţine se ştiu despre trecutul ei. Să nu credeţi însă că era vreo domnişoară bătrână şi urâtă. Din contră, Katherine reuşise performanţa de a-şi îngropa doi soţi până la acea dată şi părea hotărâtă să-l îngroape şi pe al treilea. Henric suferea de o mulţime de boli[4], unele cauzate şi de excesele sale alimentare, se îngrăşase devenind un obez care cu greu se mai putea deplasa. Noroc însă cu noua sa soţie care îl îngrijeşte şi aduce o notă de calm şi echilibru. Nu a reuşit să mai aducă pe lume vreun moştenitor, dar a avut în schimb o influenţă pozitivă în educarea lui Eduard şi a prinţeselor Mary şi Elisabeth. Henric al VIII-lea moare la 28 ianuarie 1547. Katherine Parr îi supravieţuieşte aşadar numai că… şi aici e partea ciudată. Se căsătoreşte a patra oară cu Thomas Seymour dar moare după ce naşte o fetiţă în 1548.
Bibliografie
Will Cuppy, Biografii necenzurate ale unor oameni celebri, Litera Internaţional, Buc. 2008
Eric J. Evans, British history, an illustrated guide, Star Fire, London 2007
John Guy, Henry VIII, Ticktock Media Ltd, 2009
Tim Healey, The world’s greatest crimes of passion, Chancellor Press, London 2013
de Voicu Hetel
[1] Mary ramasa in istorie si cu porecla de Bloody Mary, adica Maria Sangeroasa se naste la 18 februarie 1516. Nu a beneficiat de prea multa atentie din partea tatalui.
[2] Elisabeta se nastela 7 septembrie 1533, la 8 luni dupa casatoria lui Henry cu Anne. Avea sa devina regina sub numele de Elisabeta I, in 1588. A zdrobit marea rivala Spania, iar Anglia a cunoscut o perioada de mare inflorire in toate domeniile. Si cand te gandesti cat de dezamagit fusese tatal ei ca nu are baiat.
[3] Pe langa toate astea, regelui ii placea sa manance zdravan, sa vaneze si sa participe la competitii cavaleresti.
[4] Henry suferea de variola, malarie, varice si ulceratii la ambele picioare, rani care mai tarziu s-au transformat in cangrene.
