Harry S. Truman
Aflat într-o vizită oficială în Mexic, preşedintele Harry S. Truman (1945-1953) a fost întrebat de omologul său mexican Miguel Aleman Valdes (1946-1952) ce impresie îi face vulcanul Paricutin aflat în faţa lor.
Truman i-ar fi răspuns următoarele:
-În comparaţie cu cel pe care stau eu la Washington, acesta nu e decât un biet vulcan.
***
Thomas Jefferson
Înainte de a ajunge preşedinte al Statelor Unite, Thomas Jefferson (1743-1826) a îndeplinit funcţia de ambasador în Franţa. Se povesteşte că la preluarea mandatului ar fi fost întrebat de ministrul de externe francez prezent la ceremonie:
-Îl înlocuiţi pe domnul Benjamin Franklin? (Franklin, savant, inventator, om politic.)
-Îi succed, nimeni nu-l poate înlocui pe Franklin, a răspuns Jefferson.
***
John Fritzgerald Kennedy
John Fritzgerald Kennedy (1960-1963) a fost întrebat odată de un copil cum a ajuns erou de război. Preşedintele a răspuns:
-Foarte simplu. Japonezii au scufundat tocmai vasul pe care mă aflam eu.
***
Abraham Lincoln
Duşmanii comandantului armatei nordiste în Războiul de Secesiune, generalul Grand, l-au pârât pe acesta preşedintelui Lincoln că bea peste măsură.
-Aflaţi imediat ce bea, a replicat Lincoln. O să le dăm tuturor generalilor mei.
***
Se povesteşte că pe când se afla într-o vizită la Casa Albă, un lord englez şi-a exprimat mirarea când a aflat că Lincoln îşi lustruia singur ghetele de praf.
-În Anglia nu faceţi la fel? a întrebat preşedintele american.
-Oh, nu Sir. Există servitori care curăţă ghetele stăpânilor.
-Şi atunci, stăpânii pe ale cui le curăţă? a replicat Abe.
***
Tot în timpul Războiului de Secesiune, un nobil german şi-a exprimat în faţa lui Lincoln, dorinţa de a lupta în armata nordista. Începu să-şi etaleze titlurile nobiliare în speranţa că va primi un grad înalt în armată. Lincoln îl ascultă răbdător iar când termină îi spuse zâmbind:
-Aveţi o genealogie de invidiat. Dar nu vă faceţi griji, toate aceste detalii nu vă vor împiedica să vă angajez cu gradul de soldat.
***
Primul guvernator al statului Alaska a fost un american cu origini poloneze. Se numea Wlodzimierz Kryzanowski (1824-1887) şi se distinsese pe câmpul de luptă în timpul războiului de secesiune. Marele său ghinion însă, era acela că numele său era aproape imposibil de pronunţat, aşa încât, în loc de Kryzanowski, era strigat Crisis (Criză). Legenda spune că se făcuse remarcat de către Lincoln care a propus să fie înaintat la rangul de general. Propunerea preşedintelui american a rămas în dosarele Senatului american mult după asasinarea lui Lincoln fără ca cineva să ia vreo măsură. Gurile rele spun că porecla de Mister Crisis nu prea cadra cu gradul de general. Despre el, Lincoln spunea însă: „De i-ar chema pe toţi generalii mei Criză şi de s-ar bate la fel de bine ca polonezul ăsta, am reuşi să ieşim din orice criză.”
***
Franklin Delano Roosevelt
Preşedintele Franklin Delano Roosevelt şi-a început campania electorală din anul 1932 în Pittsburg. Aici a ţinut un discurs în care le-a promis americanilor un buget echilibrat. Ca toţi politicienii, nu s-a prea ţinut de cuvânt. E adevărat că situaţia fusese dificilă pe fondul crizei economice, însă reuşise să scoată până la urmă Statele Unite din recesiune. În campania din 1936, locul de start pentru discursul său electoral a fost ales tot în Pittsburg, în acelaşi loc în care vorbise cu 4 ani mai devreme. Roosevelt ştiindu-se cu musca pe căciulă i-a cerut sfatul avocatului Samuel I. Rosenman care-i scria discursurile. Tot ce îşi dorea de la acesta era să găsească o explicaţie pentru nerespectarea celor promise. După un scurt răgaz, Rosenman i-a dat preşedintelui următorul răspuns:
-Domnule Preşedinte, singurul lucru pe care poţi să-l susţi azi în legătură cu discursul din ’32 este că nu l-ai rostit niciodată.
***
Roosevelt deţine recordul de mandate la Casa Albă. Până la moartea sa, în 1945, un preşedinte putea fi ales fără restricţii din 4 în 4 ani. Prima dată a caştigat alegerile în 1932. Au urmat apoi campaniile încununate de succes din anii 1936, 1940 şi 1944. Se povesteşte că la 20 ianuarie 1945, trebuia să aibă loc ceremonia instalării sale la Casa Albă. Cei care se ocupau de organizarea evenimentului au trimis scrisorile prin care erau invitate diferite personalităţi la eveniment, dar dintr-o eroare, i-au trimis una şi lui Roosevelt. Acesta a găsit de cuviinţă să răspundă printr-o scrisoare oficială. “Preşedintele îşi exprimă regretul că, din cauza numeroaselor obligaţii oficiale, nu poate primi invitaţia de a asista la festivitatea instalării Preşedintelui Statelor Unite.” A adăugat de mână un post scriptum: “Mi-am aranjat treburile şi sper că voi putea veni la ceremonie. Veţi primi răspunsul definitiv la 19 ianuarie a.c.”
***
Preşedintele F. D. Roosevelt a trebuit să participe la o recepţie. Era bineînţeles principala atracţie pentru doamnele din jur care se înghesuiau în jurul său cerându-i autografe. Preşedintele le refuză politicos. Nu putea scăpa însă de insistenţele amfitrioanei petrecerii care-i vârâse sub nas un album şi îi tot repeta:
-Domnule Preşedinte, scrieţi-mi măcar două vorbe în caietul meu de amintiri! O să fiu cea mai fericită femeie din lume.
Roosevelt, plictisit, cedă şi se uită la ceas. Apoi zâmbi, luă stiloul şi scrise:
“Ora unsprezece fără un sfert.”
