Philon din Alexandria scria la începutul secolului I d.Hr. că omenirea are şase lucruri de care să se minuneze şi un al şaptelea la care să se prosterneze: statuia lui Zeus din Olympia.
Statuia lui Zeus considerată pe drept cuvânt una dintre cele 7 minuni ale lumii a fost creaţia lui Phidias, poate cel mai mare sculptor al antichităţii. Până în zilele noastre nu a ajuns nimic, însă cele 63 de menţiuni ale scriitorilor antici şi monedele romane pe care zeul apare ne permit să ne facem o idee cu privire la măreţia sculpturii.
La începuturile civilizaţiei greceşti, Zeus nu a fost decât o divinitate secundară responsabilă cu diferite fenomene meteorologice. De numele său erau asociate fenomene meteorologice precum ploaia, ninsoarea sau tunetele. Cu timpul importanţa sa a crescut, i s-a dat o genealogie devenind fiul Rheei şi al lui Cronos. Pe Cronos cel ce-şi devora copiii îl învinge devenind astfel zeul zeilor. Locul în care era venerat se află în nordul lumii greceşti, în vestul Peloponezului, în Olympia, la circa 150 km de Atena. Tot acolo se desfăşurau odată la 4 ani faimoasele Jocuri Olimpice pe perioada cărora orice conflict era îngheţat. Localitatea nu a fost niciodată un oraş în adevăratul sens al cuvântului ci un conglomerat de temple şi altare destinate zeilor de tot felul precum şi clădiri de utilitate publică. Până în 572 i. Hr. aşezarea depindea de Pisa, apoi de oraşul-cetate Elis.
Templul lui Zeus
În anul 437 i. Hr. locuitorii l-au chemat pe Phidias (500-432 i. Hr.)pentru a ridica în templul lui Zeus o statuie. Templul fusese terminat cu 20 de ani mai devreme şi nu a fost finalizat pentru adăposti statuia aşa cum apare în mod eronat în alte site-uri. Construcţia templului a durat 30 de ani, cu fonduri contribuind oameni din toată Elada. A fost realizat cândva în jurul anilor 466-456 i. Hr. de arhitectul Libon din Elis. Arhitectura de inspiraţie dorică aducea foarte mult cu cea a Parthenonului din Atena. Dispunea de şase coloane pe faţada principală şi câte treisprezece pe faţadele laterale. Dimensiunile principale eru de 67,12 m lungime, 27,68 m lăţime şi 20,25 m înălţime totală. Materialul de construcţie era un soi de conglomerat de scoici şi mortar acoperit cu tencuiala de ghips. Temeliile templului sunt încă vizibile, Olimpia fiind unul dintre cele mai renumite parcuri arheologice din lume.
Descrierea statuii
Statuia îl reprezenta pe zeul zeilor stand pe un tron. Phidias nu şi l-a imaginat ca pe o fiinţă supranaturală cu înfăţişare înspăimântătoare. Părea doar un om puternic şi foarte încrezător. Statuia măsura 12,37 m. Tronul se afla pe un soclu de circa un metru. Referitor la dimensiuni, Strabo spune că Zeus, dacă ar fi prins viaţă nu ar fi putut să se ridice de pe tron fără să spargă cu capul acoperişul templului. Tronul măsura 4,5 m lăţime, 4 m grosime şi 10 m înălţime, era din lemn de abanos, bătut cu pietre scumpe, decorat cu aur şi fildeş. De-a lungul laturilor de la scaunul tronului erau pictate imagini ce înfăţişau scene de luptă, zei şi scene de la întrecerile sportive ce se desfăşurau în Olimp. La picioarele tronului se afla un taburet pe care zeul îşi sprijinea picioarele, iar scăunelul era susţinut de sfincşi de aur în cele patru colţuri. Soclul care sprijinea statuia decorată cu figuri mitologice ce reprezentau diverse povestiri era realizat din marmură eleusină de culoare negru-albăstruie.
La începutul secolului al II-lea d. Hr., Pausanias, autorul unei lucrări intitulate Descrierea Eladei ne oferă câteva amănunte preţioase despre cum arăta statuia lui Zeus.
“zeul este aşezat pe un tron de aur şi fildeş. Poartă pe cap o coroană de aur care imită ramurile de măslin. Ţine în mâna dreaptă o Victorie (autorul se referă la statuia lui Nike, zeiţa victoriei), şi ea din fildeş, şi aur, care are în jurul capului o banderolă şi o coroană. În mâna stângă se află un sceptru ornat cu flori, făcut din tot soiul de metale; pasărea aşezată pe sceptru este un vultur. Pe mantie sunt încrustate reprezentări de animale şi de crini. Tronul este bătut cu aur şi cu pietre preţioase, decorat cu abanos şi cu fildeş, sunt pictate animale şi sculptate statuete”. Tot el avea să afirme că “în afara coloşilor din Rhodos şi din Roma, toate celelalte statui par mici.”
Statuia era realizată pe un schelet din lemn. Obrazul torsul, braţele şi picioarele erau realizate din bucăţi de fildeş, iar barba, sandalele şi mantia din plăci de aur. Pentru a duce statuia în templu, Phidias a fragmentat-o în mai multe bucăţi pe care le-a montat apoi la loc.
La baza statuii era reprezentată naşterea Afroditei în mijlocul unei adunări a zeilor, încadraţi de Soare şi Lună.
Exista şi un bazin de marmură albă în care se aduna uleiul ce proteja scheletul din lemn al statuii pentru ca acesta să nu putrezească. Dat fiind clima secetoasă şi rece din zonă, nu numai lemnul avea nevoie de tratament. Fildeşul sătuii era permanent uns cu ulei de măsline pentru a se evita crăparea acestuia. Cu toate acestea, în secolul II i. Hr. stauia prezenta atâtea fisuri încât pentru a o salva a fost chemat să o restaureze Damophon, un sculptor din cetatea Messene.
Statuia putea fi admirată de public doar în anumite zile. În celelalte era protejată de o uriaşă draperie donată templului de regele Siriei, Antioh al IV-lea Epifanul. Aceasta era ţesută din lână şi ornamentată cu motive asiriene şi imagini feniciene.
Alte amănunte legate de modul în care arăta statuia aflăm din imaginea aflată pe o moneda de bronz datând din timpul împăratului Hadrian (117-138 d.Hr.) descoperită în localitatea Elida dar şi de pe o pictură murală descoperită la Eleusis în 1888.
Sfârşitul lui Zeus
Spre deosebire de celelalte minuni dispărute, statuia lui Zeus din Olympia a a avut o existenţă lungă. În anul 426 d. Hr. deci la mai bine de 8 secole distanţă de momentul creării sale, monumentul avea să fie distrus de un incendiu. Era previzibilă dealtfel disparitia sa în condiţiile ascensiunii furibunde a creştinismului care distrugea orice urmă a păgânismului, mai cu seamă templele şi statuile zeilor. În anul 393, împăratul Theodosus interzisese Jocurile Olimpice iar templul lui Zeus a fost închis.
Istoricul bizantin Georgios Kendrenos ne oferă o altă varianta a sfârşitului lui Zeus. Potrivit acestuia, impunătoarea statuie ar fi ajuns la Constantinopol unde a pierit în incendiul care a mistuit palatul Lauros în anul 475.
Bibliografie
(arh.) Chitulescu, Georgeta, (arh.) ChitulescuTraian, Şapte monumente celebre, Editura Tehnică, Bucureşti, 1959
Kesz, Barnabas Minunile lumii, Corint, Bucureşti 2011
Matei, Dorin, “Statuia lui Zeus din Olimpia” în Magazin istoric, an XXXIII, nr 11, nov. 1999, pg. 87-88
Mecari, Lemi Gemil 7×7 Minuni ale lumii antice, Editura Ştefan, Bucureşti, 2010
Tesleanu, Andreea, 7 minuni, 7 mistere: mică enciclopedie despre minunile lumii, Decesfera, Bucureşti, 2009
de Voicu Hetel
