Fragmentul reprodus mai jos face parte dintr-o lucrare mai amplă, intitulată Strategykon (Στρατηγικὸν), ce aparţine genului istoric “Mirroir du prince”. Autorul ei, Kekaumenos (Κεκαυμένου) este un general bizantin cu origini armene care a trăit în Thessalia în veacul al XI-lea. Cartea scrisă între anii 1075-1078 este o culegere de sfaturi şi impresii bazate pe experienţă personală făcând trimitere la numeroase evenimente petrecute în secolul al XI-lea. Aceasta se divide în şase părţi distincte, fiecare conţinând sfaturi, fie pentru generali, fie pentru aristocraţie, fie legate de educaţia şi creşterea copiilor, fie despre cum să reacţionezi în cazul unei răscoale, fie sfaturi pentru împărat şi conducerea statului ori pentru conducătorii locali. În text li se conturează vlahilor o imagine eminamente negativă. Dacă analizăm însă contextul istoric în care aceste afirmaţii sunt făcute, vedem că pe lângă faptul că apar neclarităţi şi confuzii în text, (Despre vlahii sud dunăreni se spune că sunt urmaşii dacilor sau că Decebal a fost ucis) acestea au un caracter tendenţios şi sunt menite a pune, mai degrabă, un adversar într-o lumina cât mai proastă. Furia istoricului bizantin este fără îndoială legată de marea răscoala a vlahilor, bulgarilor şi grecilor din Thessalia din 1066[1].
“Va sfătuiesc deci pe voi şi pe urmaşii voştri următoarele deoarece neamul vlahilor este cu totul necredincioss şi stricat, neavând credinţă dreaptă nici faţă de Dumnezeu, nici faţă de împărat, nici faţă de rudă sau de prieten, ci umblă pe toţi să-i înşele şi minte straşnic şi fură mult, jurându-se zilnic cu jurăminte prea înfricoşate faţă de prietenii săi şi călcându-şi uşor (jurămintele) şi făcând frăţii de cruce şi cumetrii şi închipuindu-şi că prin acestea va înşela pe cei mai simpli şi deoarece n-a păstrat niciodată credinţă faţă de cineva, nici faţă de împăraţii mai de demult ai romeilor. Loviţi cu război de către împăratul Traian şi înfrânţi deplin, au fost supuşi (de acesta), iar regele lor, numit Decebal, a fost ucis şi capul i-a fost înfipt într-o suliţă în mijlocul oraşului romeilor. Căci aceştia sunt aşa-numiţii daci (zişi) şi besi. Şi locuiau mai întâi lângă râul Dunăre şi Saos, râu pe care acum îl numim Sava, unde locuiesc mai de curând sârbii, în locuri întărite (de natură) şi greu accesibile. Bizuindu-se pe acestea s-au prefăcut că (nutresc) prietenie şi că sunt supuşi faţă de împăraţii de mai demult ai romeilor şi ieşind din întăriturile (lor) prădau ţinuturile romeilor. De aceea (romeii) mâniindu-se au pornit, cum am spus, împotriva lor şi i-au zdrobit. Şi aceştia, fugind de acolo, s-au împrăştiat în tot Epirul şi toată Macedonia, iar cei mai mulţi dintre ei s-au aşezat în Elada[2]. Sunt şi foarte fricoşi, având inimă de iepuri, iar îndrăzneala pe care o au vine şi ea tot din frică. Vă sfătuiesc aşadar pe voi să nu vă încredeţi într-inşii nicidecum. Şi dacă va avea loc vreo răscoală şi ei se vor preface că au (faţă de voi) dragoste şi credinţă, jurându-se pe Dumnezeu că vor păzi-o, să nu-i credeţi. Căci e mai sănătos pentru voi ca nici să-i puneţi să jure îndeobşte, nici voi să nu le daţi jurământ, ci să-i supravegheaţi (cu grijă) ca pe nişte ticăloşi, fie că jură, fie că primesc jurământ. Trebuie aşadar să nu ai încredere în ei nicidecum, însă prefă-te şi tu că le eşti prieten. Iar dacă va fi vreodată răscoala în Bulgaria[3], cum s-a spus mai înainte, chiar dacă ei vor mărturisi că-ţi sunt prieteni şi chiar dacă îţi vor jura (asta), să nu-i crezi. Şi dacă-şi bagă nevestele şi copiii în vreo cetate a României[4], îndeamnă-i să-i bage, dar să stea înlăuntrul zidurilor, iar ei afară. Şi dacă vor voi să intre la familiile lor, să intre numai câte doi sau trei; iar când aceştia vor fi ieşit, să intre iarăşi alţii. Să ai multă grijă de ziduri şi de porţi. Şi procedând astfel, vei fi în siguranţă. Iar dacă vei lăsa să intre mulţi deodată la familiile lor, cetatea va fi trădată de ei şi vei fi muşcat de ei ca de viperă şi atunci îţi vei aduce aminte de sfaturile mele. Dar dacă vei păzi aceste (îndemnuri), îi vei avea şi pe ei supuşi şi pe deasupra, vei fi şi lipsit de grijă”.
[1] Cresterile necontenite de taxe si impozite din timpul lui Constantin X Ducas (1059-1067) au cauzat rascoale in Bizant.
[2] Migratia vlahilor in peninsula Balcanica nu se produce ca urmare a cuceririi traiane, ori a retragerii aureliene ci sub presiunea migratorilor slavi, mult mai tarziu.
[3] Thema bizantină Bulgaria din regiunea central vestica a imperiului
[4] Imperiul Bizantin