Ca in toate statele comuniste si in Romania, comunismul a debutat cu aplicarea mai bine sau mai prost a principiilor marxist-leniniste importate din URSS. Si aici vorbim de colectivizare si impunerea de cote obligatorii muncitorilor agricoli, confiscarea proprietatii private, nationalizarea intreprinderilor etc. Intr-o logica a laicizarii societatii a venit si legalizarea avortului la cerere printr-o lege din septembrie 1957 care a aliniat legislatia romaneasca cu cea a celorlalte state rasaritene. Conform actului normativ erau sanctionate doar intreruperile de sarcina efectuate in afara mediului spitalicesc si de catre personal necalificat.
Efectul a fost unul de bumerang. Familia traditionala taraneasca caracterizata printr-o mare fertilitate primise o lovitura ucigatoare, odata inceput procesul de colectivizare. Acesta s-a dovedit a fi dezastruos, cel putin in primii ani. Nivelul de trai al romanilor din mediul rural se prabusise si odata cu aceasta si putinta de a mai intretine multi copii. In lipsa altor mijloace de contraceptie, avortul era singura solutie cunoscuta. Iar romancele o practicau cu varf si indesat. Un avort costa oficial, 33 de lei si 50 de bani, adica leafa medie pe doua zile de munca. In 1965, Romania inregistra 1.115.000 chiuretaje, dublu fata de 1959.
La trei decenii de la sfarsitul cuplului Ceausescu, comunismul si in special anii Epocii de Aur continua sa trezeasca nostalgie. “Ne-a facut metrou”, “ne-a scos din bordeie” sau “cadeau puii pe noi”, aud deseori. Niciunul dintre acesti oameni nu isi aminteste sau nu vrea sa-si aminteasca despre drama traita de milioane de femei din Romania in timpul domniei lui Nicolae Ceausescu. Studii recente arata ca trauma suferita de nenumarate familii de romani s-a transmis cumva si copiilor nascuti in aceasta perioada cuprinsa intre anii 1966 si 1989.
Daca in 1956, Romania se putea lauda cu o rata a natalitatii de 24 de nou nascuti la mia de locuitori, dupa liberalizarea avortului cifrele au scazut ingrijorator. In 1966, Nicolae Ceausescu era informat ca cifrele coborasera la 14 nou nascuti la mia de locuitori. Un studiu initiat in luna februarie rata ca populatia planetei se va dubla pana in 2000 ca urmare a sporului demografic din tarile subdezvoltate. Romania cu rata sa de 14,5 la mia de locuitori in anul 1965, urma sa aiba undeva la 21,5 milioane de locuitori. Din 55 insa, mentionau statisticienii, Romania era pe un trend descendent al natalitatii, fapt subliniat cu rosu de Tovarasu’. Pe regiuni, fruntasa era Moldova si cu o natalitate scazuta cam la jumatate era Banatul. Printre cauze se numarau cresterea varstei celor aflati la prima casatorie, integrarea femeilor in munca, lipsa locurilor in crese si gradinite, lipsa unei locuinte, cresterea numarului divorturilor si chiuretajelor, ridicarea calitatii vietii familiale prin reducerea numarului de copii. Ca fapt divers, pe anul 1964, ocupam locul intai in Europa ca indice al divorturilor. La 5 casatorii, una se incheia cu un divort, iar in Capitala raportul era de un divort la doua casatorii.
Pentru regimul comunist angajat intr-un amplu proiect de industrializare era un dezastru, pentru ca ne plasa din punct de vedere statistic pe ultimul loc din Europa alaturi de vecinii maghiari. Acest declin al fortei de munca nu era placul lui Nicolae Ceausescu. Din programul PCR din 1974, aflam de pilda ca populatia Romaniei trebuia sa ajunga in 1990 la 25 de milioane de locuitori iar in 2000, la 30 de milioane de locuitori.
In sedinta Comitetului Executiv care s-a tinut la Neptun in august, Nicolae Ceausescu a cerut explicit interzicerea avorturilor si dscurajarea divorturilor. Dintre masurile preconizate de catre cei care elaborasera studiul a fost luata in considerare doar sporirea numarului de crese. Decretul din 57 a fost calificat drept unul “antinational care a adus multe daune”. La obiectiile unor demnitari legate de planificare familiala, Tovarasul le-a taiat-o scurt cu: “si noi am fost zece copii si am trait intr-o singura camera.”
La 1 octombrie 1966, in numele Consiliului de Stat si sub semnatura lui Chivu Stoica era dat publicitatii faimosul decret 770 care va schimba pentru totdeauna viata a nenumarate familii din Romania. Este vorba despre legea care interzicea avortul si contraceptia, caz singular in blocul socialist.
In articolul 1 era stipulat clar si sec ca intreruperea de sarcina este interzisa. Articolul 2 prevedea unele exceptii, practic singurele portite de scapare pentru numeroase femei. Astfel, daca sarcina punea viaţa femeii în pericol de neinlaturat; daca unul din părinţi suferea de o boala grava, care se transmitea ereditar, sau care determina malformatiuni congenitale grave; daca femeia însărcinată prezenta invaliditati grave fizice, psihice sau senzoriale; daca femeia este în vîrsta de peste 45 de ani; daca femeia nascuse deja patru copii şi îi avea în îngrijire; daca sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest, in toate aceste cazuri intreruperea evolutiei sarcinii era permisa.
Intreruperea de sarcina se putea efectua doar in primele trei luni. Doar in mod exceptional, atunci cand se constata o stare patologica grava ce putea pune in pericol viata femeii se putea provoca avortul pana la 6 luni.
Pedepsele pentru cei are incalca legea sunt dure. In primul rand sunt pedepsite femeile, apoi medicul care a inlesnit intreruperea sarcinii a carui pedeapsa este chiar ai mare si nu in ultimul rand, partenerul de cuplu care a devenit complice pentru ca a omis sa informeze autoritatile.
In acelasi timp, regimul comunist introduce taxa pe celibat, in timp ce familiile tinere, fara copii, sunt obligate sa achite un impozit de 10% din venitul lunar. Divorturile sunt si ele descurajate printr-o lege aparuta la scurt timp, statul chinuindu-se sa mentina cuplurile unite cu orice pret prin ingreunarea procedurilor. Aceasta nu este insa tot. In fabricile si uzinele bucurestene femeile aflate la varsta reproducerii sunt supuse lunar unui control ginecologic obligatoriu, din partea medicilor, pentru a se constata daca incalca legea prin folosirea de mijloace contraceptive. Femeile erau sfatuite sa ramana insarcinate. In paralel insa, de multe ori, medicii erau cei care falsificau registrele si le vindeau pacientelor pilule contraceptive aduse clandestin de peste hotare. Desigur ca nu toate femeile aveau acces la asa ceva, ci numai cele cu relatii si dare de mana. Multe tinere aveau cunostinte minime de educatie sexuala, sexul fiind in comunism un subiect tabu. La scoala nu se predau decat notiuni generale despre aparatul reproducator fara a oferi insa niciun fel de informatie despre evitarea unei sarcini.
O gluma din Epoca de Aur suna cam asa: “Este adevarat ca aspirina poate fi folosita si pe post de anticonceptional? Da, cu conditia sa o tineti stransa intre genunchi”. Femeile stiau la ce expun atunci cand aveau relatii sexuale. O sarcina nedorita putea insemna un dezastru pentru o tanara abia intrata in viata.
Dupa 1966, rata mortalitatii avand drept cauza principala avortul, cunoaste o crestere exploziva, cam de 10 ori, mai mult decat oriunde in Europa. In 1989 sunt mentionate 1193 de decese din cauza complicatiilor aparute ca urmare a provocarii avortului.
Singurul mijloc eficient de a te proteja de o sarcina era abstinenta. Avortul nu se putea face decat clandestin cu mijloace rudimentare si in locuri insalubre si prezenta un real pericol. Securitatea veghea ca nimeni sa nu incalce ordinul si de multe ori erau prezenti in maternitati. In 23 de ani, cifrele oficiale arata ca 10.000 de femei au murit in timpul intreruperilor de sarcina, cauza principala fiind hemoragia post-abortum. Statistica nu le mentioneaza si pe cele care au murit ca urmare a complicatiilor aparute cum ar fi septicemia sau insuficienta renala. Statistica nu le poate cuprinde nici pe femeile care in urma acestor proceduri medicale realizate de amatori au ramas mutilate pe viata, infertile, incapabile sa mai dea nastere unui copil. Romania va obtine astfel, locul 1 in lume in privinta mortalitatii materne. Decretul 770 a suferit unele mici modificari de-a lungul celor 23 de ani. Astfel, in 1972, apare Decretul 53 din 17 februarie, care modifica art. 2/d) din Decretul 770, in sensul ca intreruperea sarcinii era permisa si in cazul in care femeia avea peste 40 de ani.
O a doua modificare vine pe 26 decembrie 1985. Decretul 411 stipula ca o femeie poate cere o intrerupere de sarcina daca implinise 45 de ani, a nascut deja cinci copii in loc de patru cum spunea vechea lege si ii avea in intretinere. Cu alte cuvinte, daca o biata femeie, ajunsa la 44 de ani, avuse ghinionul sa il nasca, de exemplu, pe primul din cei cinci copii ai sai, la varsta de 18 ani, insemna ca acesta e deja major, nu mai este in intretinerea mamei si in concluzie, aceasta va trebui sa il nasca si pe al saselea. Concomitent era redusa si varsta la care tinerele se puteau casatori, de la 16 la 15 ani.
Rezultatele decretului 770 se fac imediat simtite. In anul urmator intrarii acestuia in vigoare, rata natalitatii aproape ca se dubleaza, Romania reusind o performanta unica in Europa. Initial, pare ca lucrurile merg in directia dorita de comunisti. Curand insa , cifrele aveau sa dea incet, incet inapoi. In 1973 avem 2,4 copii nascuti in medie la o femeie. In 1983, natalitatea era din nou la 14 nou nascuti la mia de locuitori. Cam la fel s-au petrecut lucrurile si cu divorturile. Numarul lor a scazut spectaculos pentru ca apoi, sa revina la cifrele anterioare.
In martie 1984, Nicolae Ceausescu avea sa declare in fata Consiliului National al Femeior: “Sa faceti copii tovarase femei, aceasta este datoria voastra patriotica.” Statul comunist ajunsese sa controleze viata intima a femeilor din Romania, acestea fiind reduse practic la rolul de masini de facut copii. Dupa ultimele masuri luate in decembrie 1985, rata natalitatii va intra din nou pana in 1988, pe o curba ascendenta. Sfarsitul anului 1989 va gasi Romania cu o rata de 16 nou nascuti la mia de locuitori.
Care au fost cauzele reducerii natalitatii?
In primul rand, Romania anilor 80 era departe de lumea rurala a anilor 60 sau 50. Lumea satului fusese dezradacinata si milioane de oameni plecasera in zonele urbane pentru o viata mai buna. Cresterea nivelului de educatie si de alfabetizare, dar si scaderea nivelului de trai in deceniul 7, au redus sporul demografic, fapt petrecut si in vestul Europei. In anul 1981, rata natalitatii ajunsese la 6 nou nascuti la mia de locuitori. Un al doilea motiv este cel despre care am scris mai sus, si anume acela ca se foloseau toate mijloacele legale si ilegale pentru a intrerupe sau a evita o sarcina.
In cei 23 de ani care au urmat publicarii decretului si pana la 26 decembrie 1989, cand acesta a fost abrogat prin decretul lege nr.1 emis de FSN, in Romania s-au nascut circa 2 milioane de copii. Acestia vor primi denumirea generica de “decretei”. Multi dintre ei nu ar fi venit poate pe lume niciodata daca nu ar fi existat acel decret. Cumva, Nicolae Ceausescu, “Geniul Carpatilor”, “Marele Carmaci”, “Cel mai iubit Fiu al Poporului” cum era lingusit de toata mass media romaneasca devenise si “Tatucul”.
Pe 24 decembrie 1989 cativa tineri soldati care, coincidenta sau nu, erau cu totii decretei si-au executat “Tatucul”… Ce ironica este cateodata istoria!
Voicu Hetel
