Adevarul istoric in filme: Stefan cel Mare avea ceas

Pasionatii de istorie si de filme istorice sunt deseori foarte incantati sa descopere in unele productii, ba ca dacii cultivau porumb, ca Mihai Viteazul tine barda in mana dreapta (el fiind stangaci), ori ca pe deasupra lui Ahile zboara un Boeing. Exista nenumarate articole si imagini care ilustreaza gafele cineastilor, ori ale consultantilor istorici de la noi si de aiurea. De multe ori insa, unele dintre aceste asa-zise erori sunt cat se poate de plauzibile.

Ce ati spune daca ati vedea un film despre Stefan cel Mare care inainte de batalie isi scoate ceasul din chimir si le spune boierilor ca pana la pranz da o fuga la Putna sa se roage, iar pe le la 19:45, ora Sucevei, incepe atacul. Cu siguranta ca toata lumea s-ar prapadi de ras. Numai ca Stefan cel Mare avea ceas!

Cand au aparut primele ceasuri?

Este sigur ca primele mecanisme sofisticate care puteau reda trecerea timpului sunt amintite in cronici, inca din secolul al XIII-lea. Aceste orologii erau de mari dimensiuni si functionau in general in turnurile bisericilor. Cel mai vechi asfel de ceas de la noi se gaseste la Cisnadie in judetul Sibiu.

Ceasul de buzunar se presupune ca ar fi fost inventat pe la sfarsitul veacului al XV-lea, sau la inceputul celui urmator. In jurul numelui inventatorului exista insa si acum o mare controversa. Cei mai multi il crediteaza cu aceasta inovatie pe Peter Henlein (Heinlein, Henle sau Hele in alte documente) cu toate exista destul de putine date concludente in acest sens. Peter Henlein s-a nascut in 1479/1480 la Nurnberg si a murit in august 1542. A fost toata viata lacatus si ceasornicar in orasul natal devenind extrem de faimos in timpul vietii pentru ceasornicele sale, adevarate opere de arta. Un astfel de ceas, valorand o suma consistenta, avea forma unei cutii rotunde si bombate, aproape ca o sfera sau ca un ou. Era confectionat din fier, avea o multime de rotite zimtate si putea functiona fara nici un ajutor vreme de 40 de ore. Exista o singura limba, care arata orele iar cadranul nu era acoperit cu sticla asemenea mecanismelor de mai tarziu.

Undeva, pe la jumatatea secolului al XIX-lea un profesor al Academiei Mihailene de la Iasi, pe nume Teodor Codrescu publica in 25 de volume sub denumirea de Uricariul, o colectie de documente interne si externe referitoare la istoria tarilor romane. In Uricariul din 1889 la pagina 327 apare si informatia cu privire la… ceasul lui Stefan cel Mare: “…unul din acesta antaie ornice lucrate de Peter Heller capata si Domnul Moldovei Stefan cel Mare de la unu capelanu, nunciu al Papei de Roma, pe la 1493. Acest ornicu, impreuna cu alte odoare de ale terei s-au fost pastratu din templare, in Monastirea Putna, durata de fericitul Stefan cel Mare. In timpurile ceste mai noue, acel odoru au ajunsu in mana raposatului Episcop de Romanu Gherasimu, care murind aice in Iasi, in Sfanta Mitropolie, se vede ca intre alte obiecte de valoare ce au ramas de la Episcopul Gherasimu au fost si acestu ornicu“.

ceas realizat de Henlein cca. 1505

Cateva enigme mai raman de rezolvat

Daca intr-adevar Stefan cel Mare a primit un astfel de cadou de la reprezentantul Papei si nu avem motive sa credem ca acest lucru nu se putea petrece, atunci in document s-a strecurat o mica inexactitate. In 1493, Peter Henlein avea 13 sau 14 ani si imi vine greu sa cred ca putea inventa de unul singur un asemenea instrument. Poate ca nuntiul papal a ajuns inaintea domnului Moldovei la o data mai tarzie, undeva in preajma mortii acestuia. O alta ipoteza ar fi ca ornicul sa nu fie intr-adevar, cum sustin si alti istorici, descoperirea lui Henlein.

Oricare ar fi adevarul, un lucru e cert: daca intr-un film voievodul ridica barda, buzduganul sau palosul si la mana poarta un Rolex s-ar putea ca regizorul sa nu fie foarte departe de adevarul istoric.

de Voicu Hetel