Hans Christian Andersen este fara indoiala unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti scriitori din intreaga lume. E tradus si dramatizat in toate limbile pamantului, iar povestile sale au intrat de mult in patrimoniul universal. Printre lucrarile sale se numara, insa si un jurnal de calatorie, in care dedica destule pagini si teritoriilor locuite de romani.
En dighter bazar
In anul 1841, dupa o calatorie in Germania, Italia si Turcia, acesta face cale intoarsa traversand Dobrogea intr-o croaziera pe Dunare. impresiile apar in 1842 la Copenghaga, sub titlul de “En dighter bazar” “Bazarul unui poet” si patru ani mai tarziu, in 1846, in limba engleza sub titlul “A Poet’s Bazaar”.
Dobrogea la jumatea secolului al XIX-lea
La jumatatea secolului al XIX-lea teritoriul se afla, inca sub stapanire otomana. Abia la sfarsitul Razboiului de Independenta, ca urmare a hotararilor luate la Congresul de la Berlin, Dobrogea se va alatura Moldovei si Munteniei. La vremea cand Andersen ne vizita, Romania nu exista. Constanta e o asezare modesta. Cade pe jumatate daramate, o singura moschee, cu minaret de scanduri varuite, o cafenea cu pridvor sunt principale atractii ale Constantei. “Debarcaderul se compune din blocuri de piatra trantite unul peste altul, printre care s-au asezat gramezi de alge ca sa niveleze putin locul. Case saracute, formau strada principala, care era destul de lata; ici, colo zaceau coloane de marmura si de piatra cenusie, care dupa infatisare apartineau unei epoci mai vechi. La multe case acoperisul sau un balcon erau sprijinite prin cate o barna de lemn, asezata pe un capitel antic de marmura”.
Din Constanta, Andersen porneste spre Cernavoda. Bagajele ii sunt urcate in care mari de lemn trase de boi si manate de tarani romani cu cojoace de oaie si acoperiti cu palarii de pasla neagra. Impreuna cu alti calatori, Andersen pleaca in ziua urmatoare, in trasuri. Pe drum descrie turmele si portul pastorilor valahi, dar si infatisarea caselor din satele locuite de acestia. Orasul Cernavoda il gaseste placut, cu case care se intrec in frumusetea lor pitoreasca.
Nunta in Tara Romaneasca -cromolitografie de Lanzedelly, inceputul secolului al XIX-lea
Pe Dunare
Calatoria continua pe Dunare, probabil si fiindca navigatia pe firul apei ete mult mai sigura, dar si datorita drumurilor cvasi inexistente din Principate. Croaziera place mult scriitorului danez care nu conteneste sa se minuneze de frumusetile intalnite pe ambele maluri. La Orsova, nava sa intra in carantina pentru zece zile, suficient pentru Andersen sa-si noteze si alte impresii: “tinutul scaldat in soare, punctat de vestigiile dominatiei romane; taranii romani in costume pitoresti”. Descopera doi muzicanti romani, dintre care unul canta la nai si este surprins de instrumentul neobisnuit pe care-l aseamana cu o “armonica de sticla”. In acesta parte a granitei militare austriece – nota Andersen – locuiesc tarani romani; am trecut prin cateva din satele lor pitoresti. Peretii de lut ai caselor sunt crapati; hartia inlocuieste patratul ferestrelor; poarta prinsa in stalpi cu scoarta de copac impletita se deschide spre batatura care misuna de purcei, dar mai ales de copii, care fac tumbe sub castanii batrani si mirositori. Taranii intalniti pe drum, in picioare in carele lor, goneau ca vechii romani pe hipodromuri”.
Tot acolo, calatorul danez asista la o hora duminicala: “In dreptul bisericii, sub teii infloriti, e joc mare pentru batrani si tineri. In mijlocul cercului sunt lautarii. Unul canta din cimpoi, altul scartaie dintr-o scripca. Hora merge intai spre dreapta, apoi spre stanga. E duminica si toti sunt in straie impodobite cu ciucuri si cu flori…”
In stramtoarea de la Cazane, Andersen apreciaza ca frumusetea Dunarii o depaseste pe cea a Rinului.
Andersen ramane cu o impresie placuta despre taranii intalniti, despre portul, obiceiurile si ospitalitatea lor. Incepand cu 1886, operele sale aveau sa fie traduse si la noi bucurandu-se de un mare interes.
BIBLIOGRAFIE
Pompiliu Voiculet; Andersen in tara noastra; Almanah Turistic 1963
N. A. Nicolescu; Hans Christian Andersen in Romania; Magazin Istoric an I, nr. 6, septembrie 1967
de Voicu Hetel