Despre Balzac se ştie că era un mare gurmand, motiv pentru care nu refuza niciodată o invitaţie mai ales dacă ştia că-l aşteaptă un ospăţ pe cinste. Odată a fost invitat la masă de o contesă din cale afară de zgârcită. Autorul “Comediei umane” se ridică de la masă mai flămând decât se aşezase.
-Maestre, spuse contesa plină de curtuoazie, îţi mulţumesc pentru plăcerea pe care mi-ai făcut-o acceptând să iei masa alături de mine. Eşti binevenit aici oricând…
-Cu mare plăcere, replică Balzac, chiar acum dacă se poate!
***
Discutându-se despre scriitorii care scriau prost, Jules Renard a exclamat:
-Balzac e poate singurul care a avut dreptul să scrie prost!
***
Unul dintre locurile de întâlnire foarte apreciate de protipendada pariziană era salonul prinţesei Bragation. Într-o seară se discuta despre subtilităţile sufletului feminin, iar Balzac aflat printre invitaţi cuceri imediat audienţa cu observaţiile sale. Emoţionată una dintre doamne ajunsă la a doua tinereţe exclamă:
-Vai domnule Balzac, ce bine cunoaşteţi femeile!
-Atât de bine le cunosc, replică romancierul, încât îmi este de ajuns să privesc o femeie o singură clipă şi să-i cunosc toată viaţa, de la un cap la altul. Doriţi cumva să v-o povestesc pe a dumneavoastră?
-Da…, desigur…, îngăimă tulburată femeia, numai să nu vorbiţi prea tare.
***
Balzac trecea, datorită reclamei pe care şi-o făcea singur, drept un mare cunoscător în ale grafologiei. Într-o zi, la el veni o doamnă cu o hârtie îngălbenită de timp pe care se afla, spunea ea, scrisul unui copil. Îl rugă s-o examineze cu atenţie şi să formuleze o părere despre autorul acelor rânduri. Balzac privi o vreme hârtia apoi întrebă:
-Dumneavoastră sunteţi mama acestui tânăr?
-Oh, nu!
-În cazul ăsta am să vă spun adevărul şi vă rog să nu vă supăraţi. În opinia mea şi va rog să mă credeţi că este una avizată, băiatul e lipsit de orice inteligenţă şi profunzime. Pe scurt, nu se va alege nimic de capul lui.
Femeia începu să râdă cu poftă.
-De ce râdeti? întrebă Balzac mirat.
-Domnule, reuşi să articuleze doamna printre hohotele de râs, foaia pe care aţi examinat-o vă aparţine. O întâmplare a făcut să-mi parvină una dintre primele dumneavoastră încercări literare.
***
Balzac şi Dumas nu aveau o simpatie deosebită unul pentru celălalt. Când se vedeau preferau să nu schimbe prea multe cuvinte. Într-o zi, Balzac ştiind că Dumas scrisese în ultimul timp o serie de piese de teatru, aruncă o săgeata:
-Când voi fi uzat mă apuc de scris drame.
-Poţi să-ncepi chiar acum, a venit imediat replica lui Dumas.
***
Aflându-se în Elveţia, Balzac a fost îndemnat de amicii săi să facă o excursie pe unul dintre vârfurile Alpilor. Scriitorul a refuzat categoric spunând: “Faţă de munţi am aceeaşi atitudine ca şi faţă de femei. Prefer să rămân la poalele lor”.
***
Un cămătar bate la uşa lui Balzac.
-Aş dori să vorbesc cu domnul Balzac, îi spune acesta slujnicei.
– Nu e acasă domnul, răspunde femeia de la ferestruica uşii.
-Nu se poate, protestă omul. L-am văzut adineauri cum se uita pe fereastră.
-Păi şi domnul Balzac v-a văzut!
***
Balzac primeşite într-o zi următoarea scrisoare de la unul dintre creditorii săi: “Va rog să-mi restituiţi imediat banii pe care vi i-am împrumutat. Am de plătit o datorie urgentă”.
Balzac îi răspunde tot printr-o epistolă: “Asta e curată neobrăzare. Vreţi să vă plătiţi datoriile cu banii mei?!”