Carol si Elena Lupescu
Printre nenumăratele afaceri dubioase din care Carol şi camarila sa au făcut avere, se numărau şi unele, cel puţin la prima vedere, extrem de caraghioase. La un moment dat regelui i-a venit ideea să facă o afacere din vânzarea batistelor. Aşa că, peste noapte, au apărut batiste pe care era imprimată efigia regală şi pe care erau obligaţi să şi le procure toţi militarii. Aflând că în această găinărie era implicată şi o rudă de-a Elenei Lupescu (amanta regelui), fratele acestuia, prinţul Nicolae s-a gândit să-şi bată puţin joc de Carol. Iată cum relatează chiar el întâmplarea:
“M-am aşezat într-un jilţ cu faţa spre Carol. I-am spus că se vorbeşte mult în popor despre aceste batiste ca despre o afacere murdară, l-am sfătuit să fie extrem de atent, căci nemulţumirea creşte. Parcă l-aş fi atins cu un fier roşu; a început să ţipe la mine: <să nu aibă dreptul să cumpere batiste cu portretul meu?>. Am crezut că va avea un atac de cord: <să cumpăr una!>. S-a calmat cât ai zice peşte şi, imprudent, m-a întrebat: <La ce îţi trebuie? La ce, să-mi şterg mucii pe faţa ta>;. A rămas ţintit în scaun, iar eu i-am spus: <rămas bun> şi am plecat”.
***
Carol II a instalat în Piaţa Palatului celebra statuie a lui Carol I, opera sculptorului croat Mestrovic. Lucrarea, astăzi dispărută datorită regimlui comunist, îl înfăţişa pe primul nostru rege călare pe cal, dar cu capul descoperit. Victor Eftimiu, un aprig contestatar al monarhiei, ar fi lansat atunci următoarea epigramă: “Când unu-i mort şi altul viu/ Eu din dilemă astfel scap. / Prefer pe cel fără chipiu/ Acelui fără cap”.
***
După lovitură de stat din februarie ’38, Carol II a instituit un regim de dictatură personală iar partidele politice şi parlamentul sunt dizolvate. Regele îşi crează un partid propriu, Frontul Renaşterii Naţionale în care sunt incluşi, de-a valma membri ai fostelor partide. Este adoptată şi o uniforma pe care toţi membrii erau obligaţi să o poarte. Iorga s-a arătat încă de la început vehement împotriva acestui caraghioslâc şi a refuzat să se supună regulii. Se povesteşte că înaintea unei ceremonii importante Carol II i-a cerut savantului în mod explicit să vină îmbrăcat regulamentar şi nu în frac cum obişnuia acesta. Agasat de insistentele suveranului, Iorga a spus că preferă să apară în izmene decât în uniforma F. R. N.
-Foarte bine, a replicat Carol, atâta vreme cât sunt albastre.
***
Cu ocazia unei şedinţe a Academiei Române în care preşedintele acesteia, Constantin Radlescu Motru, a cerut ca toţi membrii ei să adere în bloc la F. R. N., Iorga a avut una dintre cele mai violente răbufniri din epocă la adresa regelui fapt confirmat de notele Siguranţei şi de jurnalul lui G.T. Kirileanu. Istoricul îl ataca pe rege şi familia acestuia menţionând originea evreiască a acestora, ai căror strămoşi fuseseră bancheri în Lubeck, înnobilaţi de margraful Bavariei. A pomenit şi de o boala ereditară vecină cu nebunia care se manifestă în rândul Hohenzollernilor odată la patru generaţii, Carol II fiind chiar din a patra generaţie. Carol II care se afla în altă încăpere putea auzi tot ce se vorbeşte în sala de şedinţe şi de teamă ca Iorga să nu spună mai multe, l-a trimis pe colonelul Urdăreanu să-l întrerupă. Acesta intră val-vârtej în sală şi-l ameninţă pe Iorga, atrăgându-i totodată atenţia că regele a auzit tot ce-a spus.
-“Du-te şi spune-i stăpânului dumitale că profesorul Iorga nu se teme de nimeni, chiar dacă regele ar porunci să fie ucis şi că toate cele spuse acum la Academie se vor învăţa în viitor în cărţile de şcoală. Chiar dacă voiu fi suprimat, cele spuse se vor cunoaşte în toată lumea, deoarece am avut grijă să le trimit mai dinainte la Londra, Roma, Paris şi Berlin.”
***
O glumă asupra căreia am oarecari îndoieli pentru că am auzit-o şi cu alţi protagonişti, dar care e grozavă, sună cam aşa.
Se povesteşte că de Bobotează, Carol II asista pe un ger năpraznic la ceremonia aruncării Crucii în Dâmboviţa. La un moment dat, un amic îi spuse lui Muşatescu, aflat şi el în mulţimea de oameni prezentă la eveniment:
-Ia uite frate! Pe frigul ăsta, regele nu poartă mănuşi!
-Nu are nevoie, a replicat mucalit Tudor Muşatescu. Doar şi le încălzeşte ţinându-le în buzunarele noastre!
***
Carol II era un mare amator de chefuri, dar şi un mare iubitor de artă. În preajma sa s-au aflat mai mereu poeţi, pictori, scriitori de valoare din perioada interbelică. Se povesteşte că la o petrecere dată de rege, a fost invitat şi Tudor Muşatescu. Dorind să fie spiritual Carol II i-a dat scriitorului un bileţel pe care l-a rugat să-l citească în faţa mesenilor cu glas tare.
Muşatescu s-a conformat şi a citit următoarele: “Muşatescu este primul măgar din lume! Toată lumea râde politicos de farsa şcolărească pusă la cale de rege. Când se lăsă liniştea, Muşatescu zise:
-Vai de mine, Majestate! Dar aţi uitat să vă semnaţi… Carol… al doilea!