Se povesteşte că marele scriitor s-a întâmplat să fie într-o zi prezent în sala de spectacole pe când se juca una dintre piesele sale. Este vorba despre premiera “Candidei”. Spectatorii erau încântaţi de comedie cu excepţia unuia singur, care n-a contenit să fluiere toată seara. La sfârşitul actului II, Bernard Shaw apare, chemat de aplauzele publicului. De sus de la galerie se aude un fluierat puternic. Spectatorii sunt indignaţi de aşa o mitocănie, dar Shaw face semn că vrea să vorbească:
-E foarte nereuşită, nu-i aşa?
-Da, extrem de nereuşită.
-Şi eu cred la fel, dar ce putem face noi doi împotriva tuturor?
***
Un tânăr actor mai puţin dăruit cu har, i-a cerut într-o zi lui Bernard Shaw să-i dea o recomandare pentru un teatru oarecare. Shaw a scris pe bilet următoarele: “Vi-l recomand pe actorul K. Joacă Hamlet, Caesar, fotbal şi biliard. Cel mai bine joacă biliard”.
***
Din spirit de contradicţie lui Shaw îi plăcea să povestească următoarea întâmplare prietenilor săi: “Într-o zi, directorul unui teatru în care se jucau comediile mele se trezeşte în birou cu tâmplarul care îi cere fără ocolişuri o mărire de salariu.
-Dar munca dumneavoastră nu e chiar atât de istovitoare, îşi argumentează directorul refuzul. În plus, aveţi norocul să vedeţi în fiecare seară o comedie de-a lui Bernard Shaw.
Atunci tâmplarul şi-a înălţat privirea exasperat spre tavan şi a exclamat:
-Tocmai de aceea vreau să-mi măriţi salariul!
***
La banchetul anual organizat de o fundaţie americană au fost invitaţi doi scriitori britanici. Unul dintre ei era George Bernard Shaw iar celălalt, un autor mai puţin cunoscut astăzi, Chancey Depew. Amândoi se îmbarcară pe un transatlantic şi chiar a doua zi se organiză un cockteil în onoarea lor. Căpitanul îi invită pe cei doi să ţină câte un toast. Primul ia cuvântul Bernard Shaw, care cu farmecul său irezistibil reuşeşte să presare o mulţime de glume şi să declanşeze ropote de aplauze. Veni rândul lui Chancey Depew care realiză imediat că nu se poate ridica la înălţimea antevorbitorului său. Aşa că, ridică paharul în sănătatea audienţei şi spuse:
-Înainte de a veni în faţa domniilor voastre, Bernard Shaw şi cu mine am hotărât să facem schimb de cuvântări. Astfel el a ţinut discursul meu, iar eu urmează să-l ţin pe al său. Vă mulţumesc pentru aplauzele cu care aţi punctat cuvintele mele modeste. Acum urmează să ţin eu cuvântarea lui Bernard Shaw, numai că din păcate am rătăcit hârtia pe care el mi-a încredinţat-o şi sincer să fiu, nu-mi amintesc mare parte din cele scrise de el acolo. Pot însă să va spun cu mâna pe inimă că tot ce era scris acolo era teribil de inteligent, de sclipitor, de frumos, de spiritual. Vă mulţumesc!
Toată lumea râde şi aplaudă frenetic, inclusiv Bernard Shaw care găsise gluma foarte izbutită. A doua zi pe când se plimba pe punte, Shaw este abordat de un american care după ce se declară un înfocat admirator de-al său îi zise scriitorului:
-Aseară, abia aşteptam să aud şi cuvintele dumneavoastră. Nu înţeleg de ce aţi acceptat să rostiţi cuvântarea lui Depew, acest scriitor obscur.
-Cum se poate, domnule, protestă Shaw, cum puteţi spune asta?
-Iertaţi-mă, domnule, dar până aseară şi eu îl considerăm pe Depew a fi o inteligenţă superioară, dar după prostiile pe care le-a debitat prin gura dumneavoastră, vă spun sincer că n-am mai cunoscut un scriitor atât de redus şi de incoerent ca el.
***
Pe când se afla într-o librărie şi răsfoia o carte, Bernard Shaw îi ceru librarului câteva referinţe despre volumul cu pricina.
-E o carte interesantă?
-N-am citit-o încă maestre!
-Cum, dumneata oferi cărţi pe care nici măcar nu le-ai citit?
-Dacă aş fi farmacist, domnule Shaw, mi-aţi cere să gust toate medicamentele?
***
Un tânăr ziarist reuşi să-i smulgă lui Bernard Shaw câteva confidenţe despre piesa de teatru pe care tocmai o terminase.
-Aşadar, spuse dramaturgul, vreţi să vă povestesc subiectul comediei. Iată pe scurt despre ce e vorba. În actul întai bărbatul o întreabă pe femeie: “Mă iubeşti?” Ea răspunde: “Te ador!” În actul doi bărbatul o întreabă pe femeie: “Mă iubeşti?” Ea răspunde: “Te ador!”. În ultimul act, bărbatul o întreabă pe femeie: “Mă iubeşti?” Ea răspunde: “Te ador!”
Reporterul bangui ceva nestiind dacă Shaw vorbeşte serios, apoi găsi puterea să întrebe:
-Dar intrigă în ce constă, maestre?
-Intriga, spuse Bernard Shaw, ei bine, intriga este următoarea: femeia este aceiaşi în toate cele trei acte ale comediei, dar bărbatul este altul în fiecare act.
***
Când a fost întrebat de un jurnalist asupra etapelor evoluţiei sale, Bernard Shaw dădu următoarea replică: “Eu nu evoluez. Eu sunt om, nu amibă.”
***
Cu ocazia unui eveniment caritabil, Bernard Shaw dansă câteva minute cu o cucoană vârstnică. După ce femeia nu mai prididi cu complimente la adresa dramaturgului, încheie spunând:
-Cât de amabil aţi fost maestre, că v-aţi coborât să dansaţi cu mine, o persoană necunoscută, dumneavoastră un om aşa de mare şi de reputaţie universală!
-A fost pentru mine o datorie! răspunse Shaw. Este doar un spectacol de binefacere.
***
Bernard Shaw nu permitea niciunui regizor să “umble” la textul pieselor sale. Într-o zi însă, a primit din partea unui director de teatru londonez o telegramă cu următorul text: “Îngăduiţi scurtarea piesei pentru ca spectatorii să poată prinde ultimul autobuz”. Răspunsul lui Shaw a venit imediat: “Nu scurtaţi nimic, prelungiţi orarul autobuzelor”.
***
Aflându-se într-o zi la teatru, celebrul scriitor irlandez fu uimit de frumuseţea unei femei din sală. Galant, se apropie de ea şi-i spuse:
-Frumuseţea dumneavoastră mă copleşeşte.
-Nu vă cunosc domnule! – replică femeia înţepată.
-Ah, scuzaţi, doamnă, v-am confundat cu alta.
***
Fiind invitat la un dineu, Bernard Shaw nimereşte alături de o tânăra şi atrăgătoare doamnă. La un moment dat, după ce au flirtat, scriitorul o întreabă cu francheţe:
-Aţi accepta să faceţi amor pentru 500 de lire?
-Depinde de cât de bine arată respectivul domn, replică femeia înţepată.
-Dar pentru 10 lire? insistă Shaw.
-Drept cine mă luaţi? sări ea ca arsă.
-Asta am stabilit deja, răspunse Shaw. Acum voiam să aflu doar care este preţul.
***
Shaw se afla de multă vreme în relaţii nu tocmai amicale cu Winston Churchill. Cu un prilej i-a scris acestuia: “V-am rezervat două locuri la premiera spectacolului meu. Puteţi veni cu un prieten dacă aveţi vreunul.”
Churchill i-a răspuns printr-o altă epistolă: “Nu pot veni la premieră. O să încerc seara următoare dacă se mai ţine spectacolul.”
***
Se spune că Shaw ar fi primit din partea celebrei balerine Isadora Duncan următorul mesaj în care, aceasta îşi exprima credinţa că ar putea avea împreună copii foarte reuşiţi.
“Gândiţi-vă, scria ea, ce copil ar fi cu chipul meu şi mintea dumneavoastră!”
Răspunsul celebrului scriitor a venit imediat lăsând-o fără replică:
“Gândiţi-vă cât de nefericit ar fi copilul nostru dacă lucrurile ar ieşi pe dos şi ar avea corpul meu şi creierul dumneavoastră”.
***
Directorul unui teatru l-a întrebat pe Shaw dacă ar putea să scrie o piesă nouă pentru a fi pusă în scenă de trupa sa.
– Aş putea, dar nu vreau, ar fi răspuns dramaturgul. Adresaţi-vă altui autor. Acela va voi, dar nu va putea.
***
Un confrate mai puţin înzestrat l-a rugat într-o zi pe Shaw să-i scrie o prefaţă sau o introducere pentru noua sa carte. După ce a văzut despre ce era vorba, Bernard Shaw a replicat:
– Imposibil. De unde vrei să-mi rup 3 luni de muncă pentru ca să scriu asta?
– De ce 3 luni, protestă scriitorul? Sunt de ajuns şi 300 de cuvinte.
Shaw a refuzat din nou.
– Bine, atunci poţi scrie şi mai puţin. Mă mulţumesc cu oricât.
– Nu înţelegi, omule, replică Bernard Shaw, oamenii dau bani pe cartea ta, deci trebuie să aibă de la mine cel puţin 30.000 de cuvinte. Şi apoi, după introducerea mea, cine crezi că va mai vrea să vadă despre ce baţi tu câmpii?