Molière
A doua zi după premiera din data de 5 august 1667, parlamentul francez a interzis reprezentarea lui “Tartuffe”. Gurile rele spuneau că iniţiativa ar fi pornit de la preşedintele parlamentului, un anume Guillaume de Lamoignon căruia i se păruse că eroul lui Molière aducea cam mult la apucături chiar cu el. Întrebat fiind Molière de ce a exagerat introducând în piesă replici atât de insidioase acesta ar fi răspuns:
-De vreme ce politicienilor le este îngăduit să joace comedie, nu văd de ce n-aş ţine şi eu predici pe scenă?
***
Legat de acelaşi eveniment circulă o altă anecdotă. În seara zilei următorului spectacol, în sala tixite de lume care aştepta nerăbdătoare începutul reprezentaţiei, vestea interzicerii piesei de către Lamoignon cade ca un fulger. Molière a ieşit în faţă spectatorilor şi a făcut următoarea declaraţie: “Domnilor, noi am venit să vi-l dăm pe Tartuffe, dar domnul preşedinte nu vrea să-l reprezentăm”.
***
Moliere nu avea o părere prea grozavă despre medicii din vremea sa pe care-i consideră nişte şarlatani după cum arată în “Bolnavul închipuit”. El a definit diagnosticul medical în felul următor:
-Omul suferind, în lupta cu boală, are nevoie de un arbitru şi recurge la diagnosticul medicului. Când medicul nimereşte boala, omul a scăpat; când îl nimereşte pe bolnav, omul e pierdut.
***
Moliere fiind odată foarte bolnav a stârnit îngrijorarea servitorului său care ştiind că marele dramaturg nu va chema niciodată un medic se gândi să-l aducă el din proprie iniţiativă. Când acesta sosi, valetul îl anunţă pe Molière.
-A venit doctorul? murmură el din pat. Spune-i, te rog, că sunt prea bolnav că să-l pot primi… Îl voi invita eu, de îndată ce o să mă simt mai bine.
***
Un preot i s-a adresat odată lui Molière cerându-i să contribuie la înălţarea unei biserici:
-Fiule, lui Dumnezeu îi eşti cu mult mai dator dect oricărui creditor…
-E adevărat, numai că Dumnezeu nu mă urmăreşte atât de aproape precum creditorii mei – răspunse Molière.
***
Se spune că piesa “Burghezul gentilom”, a fost pentru prima dată jucată înaintea lui Ludovic al XIV-lea şi a curţii sale. La sfârşit regele a fost destul de rezervat dar nu s-a pronunţat asupra calităţilor comediei. Curtenii, ca şi Molière dealtfel, au crezut că regelui nu-i plăcuse, motiv pentru unii dintre ei să afirme sus şi tare că textul e prost.
Iată însă că veni o nouă reprezentaţie la care regele asistă din nou. După căderea cortinei, Ludovic al XIV-lea îi spuse lui Molière:
– N-am spus nimic despre piesă dumneavoastră de teamă să nu mă las influenţat de jocul bun al actorilor. Acum pot să vă spun fără nici o ezitare: “Burghezul gentilom” este o piesă minunată. Nu aţi scris niciodată ceva mai rafinat.
Bineînţeles că după rege toată lumea a ţinut să-l felicite, inclusiv cei care înainte spuseseră despre piesă că e proastă.
