Regina Elisabeta iubea poezia şi teatrul, piesele lui William Shakespeare şi Ben Johnson, multe dintre spectacolele lor jucându-se în faţa ei. Se crede chiar că piesele “Nevestele vesele din Windsor” şi “A douăsprezecea noapte” de W. Shakespeare ar fi fost scrise special pentru ea.
Într-una din dramele shakespeariene, rolul regelui era interpretat chiar de marele Will. La unul dintre spectacolele care se ţineau în celebrul teatru Globe din Londra, într-una din loje şi-a făcut apariţia şi regina Elisabeta. La un moment dat, din neatenţie, reginei i-a căzut o năframă. Impasibil, Shakespeare l-a chemat pe unul dintre actorii care interpretau curtenii şi i-a poruncit arătând spre bucata de pânză:
Ridică eşarfa aceea şi du-o degrabă soţiei mele!
***
Elisabeta nu s-a măritat niciodată. Era poreclită şi “Regina Fecioară” cu toate că apropiaţii săi ştiau foate bine că avea o droaie de aventuri ea însăşi fiind îndrăgostită în câteva rânduri. În tinereţe declarase că nu se va mărita niciodată. Şi cu toate presiunile la care a fost supusă ca regina a unei ţări sărace înconjurată de potenţiali inamici, ea a refuzat să-şi găsească vreun soţ cu influenţă cu care să aibă urmaşi spunând mereu:”eu mi-am găsit deja un soţ care este regatul Angliei”. Cum spuneam însă, regina nu ducea lipsă de iubiţi. Se povesteşte că şi-a petrecut 10 nopţi romantice la reşedinţa favoritului ei, un anume Robert Dudely. Acest nobil englez s-a întrecut pe sine în organizarea unor cine copioase la lumina opaiţelor însoţite de muzică şi focuri de artificii. Într-una dintre seri, regina i-a spus iubitului că-i pare rău că nu poate vedea grădinile de la fereastra dormitorului său. Dudely nu a spus nimic însă, peste noapte, a muncit cot la cot cu toţi servitorii săi şi până dimineaţă, a construit o splendidă grădină chiar sub fereastra Elisabetei.
***
Între regina Elisabeta şi ducele Villa Medina a fost o mare poveste de dragoste. Istoria a consemnat un episod al relaţiei tumultoase a celor doi ce poate fi considerat o dovadă a galanteriei, romantismului şi nu în ultimul rând a umorului de care dădea dovadă ducele. Se povesteşte că atunci când regina i-a cerut cavalerului să-i aducă portretul iubitei sale, acesta i-a înmânat o oglindă. Asta nu a împiedicat-o pe “Buna Regină Bess” cum era alintată ca, mai târziu, spre bătrâneţe, să ceară ca toate oglinzile din palatul său să fie îndepărtate.
***
Bufonul reginei Elisabeta, un anume Dick Tarleton, actor de comedie faimos, reuşise datorită glumelor şi ironiilor sale bine ţintite la adresa reginei să cadă în dizgraţie. După un timp însă, regina, plictisită să i se tot cânte în strună se gândi să-l recheme la curte.
-Cred, spuse Elisabeta folosind pluralul majestăţii, că de-acum încolo nu o să ne mai reaminteşti greşelile pe care le facem.
