Regele Ferdinand, la aproape 100 de ani de la înfăptuirea României Mari este văzut într-o aura pozitivă, luminoasă, graţie în primul rând faptului că îl are ca termen de comparaţie pe nevrednicul său fiu, şturlubaticul Carol II dar şi pentru că a trecut peste originea sa teutonică şi nu ne-a vârât într-un război împotriva anglo-francezilor. În manualele şcolare atât el cât şi regina Maria par imaculaţi. Realitatea este însă puţin diferită. În epocă erau destui cei care vedeau în acest intelectual fin, un individ lipsit de personalitate, submediocru şi plin de păcate, aflat sub papucul reginei, o biată marionetă în mâinile lui Brătianu. Pe seama prinţului moştenitor poreclit “micul Fritz” circulau o seamă de bancuri cu referire la urechile sale clăpăuge.
I.L.Caragiale nu s-a sfiit să spună despre el că are mutră de prost şi urechi de măgar.
Tudor Muşatescu (1903-1970) povesteşte în amintirile sale cum copil fiind l-a cunoscut pe Caragiale în restaurantul gării din Ploieşti patronat tocmai de marele teoretician al socialismului Constantin Dobrogeanu Gherea.
“Acolo la masă, în faţa unei halbe cu bere, se afla un domn cu jiletcă albă, cu pălărie de panama, pusă într-o parte, cu ochelari lucioşi de parcă bătea soarele în ei şi cu mustăţile ca ale tatii.
Tata s-a dus la masa lui să-l salute şi, bineînţeles, m-a prezentat şi pe mine.
-Da’ce urechi de măgar are, mă! Seamănă cu Ferdinand. Numai că fiu-tău are mutră de deştept.
***
Un banc din perioada interbelică despre regele Ferdinand sună cam aşa:
Un ţăran împroprietărit prin marea reformă agrară din 1921 recolta primele sale duble de porumb de pe tarlaua sa. Omul avusese un an bun şi de bucurie se închina zicând:
-Slavă Domnului!
-Nu lui Dumnezeu trebuie să-i mulţumeşti, îl apostrofă jandarmul satului care trecea pe acolo, ci regelui, că el ţi-a dat pământul.
– Păi, şi dacă moare regele, eu cui îi mai mulţumesc? zise ţăranul nedumerit.
-Atunci poţi să zici “Slavă Domnului!”, spuse jandarmul după o clipă de gândire.
***
La un moment dat Ferdinand s-a îmbolnăvit grav şi mulţi au crezut că are zilele numărate. Regele a chemat într-o zi un prelat căruia se gândea să i se spovedească şi să i se împărtăşească.
-Cum vă simţiţi, sire? a întrebat preotul îngrijorat.
-Părinte, mă încearcă chinurile iadului, se plânse Ferdinand.
-Chiar de-acum? se miră preotul.
***
Se povesteşte că un invalid al primului război mondial, care luptase la Mărăşeşti unde-şi pierduse o mână, a tot încercat să obţină de la autorităţi o pensie. S-a adresat ministerului de război şi tuturor oficialităţilor care ar fi putut să-l sprijine dar nu l-a băgat nimeni în seamă. Disperat, omul s-a hotărât să stea de vorbă cu regele. Aşa că într-o zi a reuşit să se strecoare nevăzut în curtea palatului. Taman în acea dimineaţă, Ferdinand a ieşit să facă o mică plimbare. Văzând un străin prost îmbrăcat îndreptîndu-se spre el, regele începu să strige:
-Înapoi! Înapoi! Garda la mine!
-Majestate, protestă omul, la Mărăşeşti mi-aţi ordonat înainte, când a fost vorba să apăr tronul, iar acum, când e vorba de dreptul meu, îmi ordonaţi “Înapoi” şi chemaţi şi garda!
***
Regele Ferdinand şi Constantin Argetoianu, importantă figura politică interbelică, priveau de la una dintre ferestrele palatului regal o manifestaţie organizată de liberali prin care aceştia cereau demisia guvernului şi un premier liberal.
-Dacă partidul dumitale ar organiza o manifestaţie crezi ar veni tot atâta lume? întrebă regele.
-Bineînţeles, majestate, răspunse şiretul Argetoianu care ştia cum se încropeşte o astfel de adunare politică. Mai ales că ar fi tot aceiaşi oameni şi i-am plăti la fel de bine, adăugă el.
***
La sfârşitul primului război mondial, România a trecut printr-o criză politică majoră. Guvernele se succedau cu mare repeziciune. Într-o zi regele Ferdinand l-a convocat la o întâlnire de taină pe Nicolae Iorga, şeful uneia dintre numeroasele formaţiuni politice apărute în anii 20. după câteva ore de conversaţie, întâlnirea s-a încheiat cordial, Iorga fiind îmbrăţişat şi sărutat de suveran. Toţi cei care aflaseră despre asta erau convinşi că Iorga va forma următorul guvern. Dar a două zi, contrar tuturor previziunilor, liberalii au format guvernul. Întrebat de ziarişti ce crede despre gestul regelui, istoricul a răspuns:
-De ce vă miraţi? Şi Iuda l-a sărutat pe Cristos şi după cum ştiţi, l-a trădat!