Tudor Muşatescu (1903-1970) povesteşte în amintirile sale cum, copil fiind, l-a cunoscut pe Caragiale în restaurantul gării din Ploieşti patronat tocmai de marele teoretician al socialismului Constantin Dobrogeanu Gherea.
“Acolo la masă, în faţa unei halbe cu bere, se afla un domn cu jiletcă albă, cu pălărie de panama, pusă într-o parte, cu ochelari lucioşi de parcă bătea soarele în ei şi cu mustăţile ca ale tatii.
Tata s-a dus la masa lui să-l salute şi, bineînţeles, m-a prezentat şi pe mine.
-Da’ce urechi de măgar are, mă! Seamănă cu Ferdinand. Numai că fiu-tău are mutră de deştept.
***
Tudor Muşatescu şi Grigore Vasiliu Birlic aveau o discuţie furtunoasă pe tema succesului unei viitoare premiere. Birlic, ca de obicei agitat, credea într-un triumf.
-Dacă n-o să fie aşa cum îţi spun eu îmi dau capul.
-Îl primesc cu plăcere, râse Muşatescu. Micile cadouri întreţin marile prietenii.
***
Pe când se afla la Piteşti, Tudor Muşatescu se întâlni cu un vechi amic de-al său. Cum nu se văzuseră de foarte multă vreme merseră într-o cârciumioară ca să mai depene amintiri. Din vorbă în vorbă, consumară câteva sticle de vin. La un moment dat, Muşatescu îşi scoase portofelul şi începu să-l inspecteze amănunţit.
-Ce studiezi acolo? întrebă afumat amicul.
-Să văd dacă mai poate să ne mai fie sete.
***
Carol II era un mare amator de chefuri, dar şi un mare iubitor de artă. În preajma sa s-au aflat mai mereu poeţi, pictori, scriitori de valoare din perioada interbelică. Se povesteşte că la o petrecere dată de rege, a fost invitat şi Tudor Muşatescu. Dorind să fie spiritual Carol II i-a dat scriitorului un bileţel pe care l-a rugat să-l citească în faţa mesenilor cu glas tare.
Muşatescu s-a conformat şi a citit următoarele: “Muşatescu este primul măgar din lume! Toată lumea râde politicos de farsa şcolărească pusă la cale de rege. Când se lăsă liniştea, Muşatescu zise:
-Vai de mine, Majestate! Dar aţi uitat să vă semnaţi… Carol… al doilea!
***
O glumă asupra căreia am oarecari îndoieli pentru că am auzit-o şi cu alţi protagonişti, dar care e grozavă, sună cam aşa.
Se povesteşte că de Bobotează, Carol II asista pe un ger năpraznic la ceremonia aruncării Crucii în Dâmboviţa. La un moment dat, un amic îi spuse lui Muşatescu, aflat şi el în mulţimea de oameni prezentă la eveniment:
-Ia uite frate! Pe frigul ăsta, regele nu poartă mănuşi!
-Nu are nevoie, a replicat mucalit Tudor Muşatescu. Doar şi le încălzeşte ţinându-le în buzunarele noastre!
