James Abbott McNeill Whistler (1834-1903) a fost un renumit pictor american cu un stil propriu oscilând între realism, simbolism şi impresionism. Dacă numele său nu vă spune, poate, mare lucru, sunt sigur însă că va amintiţi cu plăcere filmul în care Mr. Bean este trimis la un mare muzeu din Statele Unite pentru a vorbi despre faimosul tablou al lui Whistler intitulat “Mama artistului”. Ei bine, despre acest Whistler există o bogată colecţie de anecdote, dintre care am selectat câteva.
Whistler a fost întrebat de un admirator dacă e de părere că geniul este ereditar.
-Habar n-am, răspunse pictorul. N-am fost binecuvântat cu niciun urmaş.
***
Dialog între Whistler şi unul dintre discipolii săi:
-Şi spui că ai venit din New York?
-Da, răspunse elevul.
-Elevul lui Chase?
-Da
-Bănuiam eu… De ce ai pictat o mână roşie cu umbre verzi?
-Am convingerea că pictez ceea ce văd.
-Da, atunci o să ai un şoc când o să vezi ce-ai pictat.
***
Pe când vizita o galerie de artă londoneză, Whistler e acostat de o cucoană plină de ifose care, recunoscându-l, l-a întrebat dacă nu cumva pictura la care tocmai se uitase nu este cam indecentă.
-Nu doamnă, replică Whistler, dar întrebarea dumneavoastră cu siguranţă este.
***
Se povesteşte că un client care comandase un portret de la Whistler, a fost total nesatisfăcut de rezultatul muncii artistului.
-Dumneata numeşti asta o opera de artă reuşită? a întrebat omul plin de supărare.
-Nici persoana dumitale nu este tocmai o reuşită a Naturii, a replicat Whistler.
***
Oscar Wilde avea obiceiul de a-şi verifica efectul povestirilor sale asupra publicului, înainte ca acestea să fie publicate. În cursul vreunui dejun cu amicii începea să le relateze subiectul câte unei nuvele pentru ca din reacţiile auditoriului să mai retuşeze textul. De multe ori lua replici auzite cu acest prilej şi le adăuga transformându-le după bunul său plac. Într-o zi pe când stătea la masă cu pictorul Whistler, auzi o replică foarte bună spusă de acesta.
-Aş fi vrut să fi făcut eu spiritul ăsta, zise Oscar Wilde.
Whistler îi răspunse ironic cunoscând obiceiul lui Wilde:
-Dar îl vei face, dragul meu, îl vei face!
***
Înainte de a deveni faimos, Whistler era angajatul unui serviciu guvernamental din capitala Statelor Unite. Ca orice artist, pictorul era mereu cu capul în nori nereuşind să fie niciodată punctual la slujbă. Chemat în biroul şefului său pentru a fi mustrat, el găsi cu cale să se scuze astfel:
-Dar nu eu întârzii la serviciu, biroul ăsta îşi începe activitatea prea devreme.
***
Whistler a visat la o carieră militară încercând să studieze la West Point, locul de unde provin cei mai bine instruiţi ofiţeri americani. A căzut însă la examenul de istorie militară.
-Cum e posibil să nu ştii când a avut loc bătălia de la Buena Vista? îl certă indignat examinatorul. Imaginează-ţi că te-ai afla cu cineva la un dineu şi te-ai trezi întrebat de această bătălie importantă. Ce ai să te faci atunci?
-N-aş sta niciodată în compania unor oameni care discută astfel de lucruri la masă, răspunse Whistler.
***
Şi tot în legătură cu West Point, Whistler obişnuia să povestească prietenilor cum era să-şi rateze cariera de pictor dacă ar fi ştiut puţin mai multă chimie:
-Dacă siliciul ar fi un gaz, eu aş fi general.