Niccolò Paganini (1782 – 1840) a fost un compozitor şi muzician italian. El este considerat drept unul dintre cei mai faimoşi virtuozi ai viorii din toate timpurile.
***
Paganini a fost ceea ce se cheamă un copil minune. La 11 ani era un maestru al viorii, la 13 umplea sălile de concerte iar la 15 era considerat o personalitate a lumii muzicale.
Se povesteşte că pe când se afla la Livorno, în preziua concertului şi-a pierdut toţi banii într-un joc de cărţi. Disperat să-şi recupereze banii şi-a aruncat în joc şi bunul său cel mai de preţ: vioara. Şi a pierdut din nou. Un negustor îi împrumută totuşi vioara sa de colecţie pentru a putea concerta. Era o vioară Guarnieri fabricată la 1730, o adevărată operă de artă. Recitalul din ziuaurmătoare a fost fabulos, Paganini a fost ovaţionat ca niciodată. La sfârşit, Paganini a vrut să returneze vioara proprietarului.
-Păstreaz-o, îi spuse acesta. Eu nu o mai pot ţine. N-am crezut că am în casă o vioară fermecată.
Paganini nu s-a mai despărţit niciodată de acel instrument căruia contemporanii i-au atribuit puteri magice.
***
Dealtfel, imaginea de om cu puteri supranaturale l-a urmărit pe Paganini toată viaţă. Mărturiile din epocă arată că spectatorii erau pur şi simplu subjugaţi de concertele sale, ajungând chiar să afirme că vedeau aburi roşii ieşind din vioara maestrului. A douajumătate a secolului al XIX-lea coincide cu epoca romantismului opinia publică fiind mai curând înclinată să creadă în mituri decât înputerea raţiunii.
***
În timpul carnavalui de la Roma din 1821, publicul a fost încântat de prezenţa unui bărbat gras şi a unei femei slăbănoage care, acompaniaţi de chitară interpretau versurile:
“Suntem orbi nefericiţi,
Milostenie ne daţi
Şi vă fie veselia
Împlinită, oameni-fraţi!”
Cei doi au strâns o sumă frumuşica din milostenia spectatoilor. Abia mai târziu s-a aflat că bărbatul gras era Rossini, iar femeia slăbănoagă, Niccolo Paganini…
***
Paganini, se ştie că era un tip tare zgârcit asta, poate şi datorită lipsurilor îndurate în anii copilăriei. Pe când ajunsese în plină glorie, se povesteşte că i s-ar fi propus să susţină un concert la Paris, el trebuind să-şi interpreteze partitura la vioară pe o singură coardă. Grăbindu-se să ajungă la sala de concerte, Paganini se sui într-o birjă. Ajuns la destinaţie vru să-şi plătească cursa dar, vizitiul care îl recunoscu îi spuse:
– Pentru dumneavoastră face doar 10 franci.
-Cum, 10 franci?! se indignă compozitorul. Este revoltător.
-Ba deloc, replică birjarul. La concert, preţul biletului este de 20 de franci şi asta doar pentru că veţi cânta pe o singură coardă.
-Foarte bine, râse Paganini. O să-ţi dau şi eu 10 franci iar tu îţi vei mâna birja pe o singură roată!
***
Niccolo Paganini era renumit şi pentru spontaneitatea şi umorul său. Cel mai memorabil concert al său a avut loc în Italia, alături de toată orchestra, în faţa unei săli arhipline. Tehnica sa,
i-a vrăjit pe toţi cu tonul fantastic, iar audienţa era în extaz. Către finalul concertului, pe când Paganini îi înmărmurise pe toţi cu performanţele sale incredibile, îi plesneşte o coardă. Maestrul seîncruntă o clipă, dar continuă improvizând admirabil. Dar, spre surprinderea tuturor, o a doua coardă cedează. Mai trec două clipe şi sub furia arcuşului, cedează şi a treia. Ca într-o comedie, Paganini stă în faţa întregii asistenţe cu trei corzi atarnind dinStradivariusul său. Fără să se lase intimidat, Paganini, nu numai că nu a părăsit scenă, dar şi-a încheiat şi concertul cântând la o singură coardă.