Calendarul dacic

Civilizatiile vechiului Orient, dar si mayasii aveau cunostinte solide de astronomie, lucru certficat de numerosi istorici si probat de numeroase descoperiri arheologice si de izvoarele epigrafice. Acest fapt le-a permis sa masoare cu o exactitate demna de invidiat pentru posibilitatile lor, timpul necesar Pamantului pentru a executa o rotatie completa in jurul Soarelui. Calendarul enigmaticei civilizatii maya considerat cel mai precis calculase anul ca avand 365,242129 de zile. De remarcat ca in evul mediu, europenii care foloseau calendarul Gregorian calculasera anul la 365,2425 de zile, adica cu o eroare de mai mare fata de valoarea exacta. Calculele actuale mult mai exacte datorita avansului tehnologic, ne arata ca anul masoara exact 365,242198 de zile.

Iata insa ca suprematia mayasilor in ceea ce priveste calculele lor astronomice, este tulburata de o teorie, nu foarte noua e adevarat, dar care este vehiculata cu insistenta in mass media si anume: teoria existentei unui calendar dacic mult superior celui mayas, in care anul este calculat cu o precizie aproape milimetrica. Potrivit acestei teorii, dacii erau fini cunoscatori in ale astronomiei si matematicii, civilizatia lor fiind, in acest sens, ignorata de “specialisti din rea credinta”!

Cum a aparut teoria existentei unui calendar geto dac

zona sacra

La Sarmizegetusa Regia, capitala regatului lui Decebal, atentia cercetatorilor a fost atrasa de prezenta ruinelor unei constructii curioase. La fata locului se puteau distinge urmele a trei cercuri de stalpi de andezit dispuse concentric, cu constructia absidala asezata central. Se pare ca primul care a formulat ipoteza ca locul ar putea avea o semnificatie astronomica a fost D. M. Teodorescu. Profesorul Constantin Daicoviciu a prezentat in 1960, teoria conform careia era vorba de un templu calendar[1]. Cum, necum teoria a placut multora pentru ca un grup de cercetatori compus din E. Poenaru, C. Samoila, S.Bobancu s-a pus temeinic pe treaba ca sa demonstreze inaltele cunostinte astronomice ale getilor. Au numarat cercurile de andezit si s-au pus pe facut calcule. Primele concluzii: calendarul se constituia pe baza unui ciclu de 13 ani incheiat cu o zi de corectura. Anul avea 47 de saptamani de durata inegala dupa cum urmeaza: 8 saptamani de 8 zile, o saptamana de 7 zile, 3 saptamani de 8 zile, o saptamana de 6 zile. In calculul acestor specialisti in matematica au intrat si un sanctuar circular mai mic ca si cele rectangulare. O alta concluzie la care s-a ajuns a fost aceea ca cei 13 ani dacici trebuie sa fi diferit ca numar de zile, iar anul era impartit in 3 trimestre de 13 – 21 – 13 saptamani. Calendarul avea nevoie de o corectie de doar o zi odata la 520 de ani.

Pentru un secol dacic de 104 ani, calendarul avea 364,242307 zile. La un moment dat, dacii au trecut la secolul de 91 de ani. Si ce sa vezi: anul calendaristic[2] pentru un astfel de secol atipic are 365,242197 zile, adica aproape exact cat au calculat savantii secolului XX, anul tropic.

Dacii apareau, asadar, in lumina acestor calcule matematice, drept niste experti in calcularea timpului. Toate acele coloane, lespezi si tamburi de piatra cuprindeau codificate cunostinte de astronomie, geometrie trigonometrie etc. Nu poti sa nu-ti pui intrebarea, cum Dumnezeu au fost deduse atat de multe lucruri despre daci, pornind doar de la cateva lespezi din piatra?

Este adevarat insa ca istoricul got Iordanes scria in secolul al VI-lea despre marele preot Deceneu care le-ar fi impartasit celor din neamul sau vastele sale cunostinte de astronomie. Cata obiectivitate are insa acesta, cand contopeste istoria gotilor cu cea a getilor si scrie la sase secole distanta de intamplarile narate, ramane un subiect de discutat.

“Iar in domeniul teoretic i-a facut sa cunoasca cele 12 semne ale zodiacului, si contempland  mersul planetelor sa stapaneasca cunostintele astronomice,sa stie cum si care sunt fazele de crestere si descrestere ale Lunii cu ce nume sau semne urca sau coboara pe cer din rasarit pana in apus cele 346 de stele” Ma intreb ce placere ii facea pe vitejii barbati ca atunci cand nu erau ocupati cu manuirea armelor sa-si umple capul cu invataturi filosofice. Vedeai cum cerceteaza unul pozitia stelelor pe cer, altul planetele mici sau mari, cum urmareste acesta fazele Lunii, acela eclipsele de Soare, cum astrele in cercul lor pe cer se coboara in apus, dar apar din nou la rasarit, cautand acestia toti sa-si afle odihna numai dupa ce gasesc la toate explicare”. (Iordanes, Getica; XI; 69—70)

O poveste cu o cabina telefonica

sanctuar patrulater in zona sacra

La vremea cand urmam cursurile facultatii de istorie din Bucuresti, undeva prin anii 2000, imi amintesc foarte bine ca la unul dintre seminariile de istorie veche a Romaniei, profesoara ne-a spus mai pe soptite ca dupa ce a aparut celebra teorie care corela numarul discurilor de andezit de existenta unui calendar, s-a produs un lucru hilar, pe care multi specialisti au ales sa-l treaca sub tacere. Anume, s-au mai gasit cateva discuri de andezit care rastoarna toata constructia atat de bine pusa la punct despre care am scris mai sus. Daca e adevarat sau nu acest lucru, nu am aflat inca. Poate o sa-mi spuneti voi, cei care veti citi aceste randuri.

Ceea ce vreau sa spun insa este urmatorul lucru. Stiinta numerologiei te poate ajuta sa demonstrezi practic orice. Daca vreau sa arat ca anul dacic are fix 365,242307 de zile, o pot face chiar daca o sa descopar cu stupoare ca secolul dacic are 104 ani. Exista o teorie despre care poate ati auzit. Se numeste teoria cabinei telefonice. Se spune ca odata niste cercetatori au masurat pe toate fetele dimensiunile unei cabine telefonice. Datele obtinute le-au incredintat unor specialisti cerandu-le sa le spuna ce corelatii pot face intre aceste cifre fara a le mentiona in schimb semnificatia acelor numere. Si specialistii s-au pus pe treaba si dupa un timp au aparut cu rezultate halucinante. Biata cabina telefonica cu dimensiunile ei banale devenise un obiect de domeniul fantasticului. “Numerologii” demonstrasera ca unul dintre numere inmultit cu un altul si ridicat la o anumita putere, da distanta de la pamant la soare. Cifrelor primite de ei li se puteau aplica o multime de teoreme iar daca erau inmultite si impartite intre ele obtineai rezultate care puteau fi corelate cu unele valori sau constante cunoscute.

In loc de concluzie

Daca toata aceasta teorie ar fi corecta, atunci sanctuarele dacice din muntii Orastiei ar reprezenta un tot unitar si in acelasi timp instrumentele de calcul pentru unul dinte cele mai complexe si mai exacte calendare ale antichitatii. Personal eu nu cred in existenta unui astfel de calendar. O civilizatie care nu ne-a lasat decat o simpla inscriptie ar fi trebuit sa aibe o birocratie serioasa care presupune existenta scrierii pentru a consemna toate aceste cunostinte si calcule complicate. Dar poate ca n-am dreptate. Voi ce credeti?

Bibliografie

Stefan Bobâncu, Cornel Samoila, Emil Poenaru “Calendarul de la Sarmizegetusa Regia”, Editura Academiei 1980

Alina Burada “Oamenii si timpul: Istoria calendarului” in Lumea Almanah 83, pg.198-201

Dr. fiz. Nicolae Ionescu Pallas “Calendarul dacic o enigma pe cale de descifrare?” in Almanah Stiinta si tehnica 1985, pg.88

Iordanes “Getica”, Fundatia Gandirea, Bucuresti 2001

Laurentiu Sfintes “Intalniri la Sarmizegetusa” in Almanahul ostirii 1988, pg.22-24

de Voicu Hetel