In timpul celui de-al doilea razboi mondial frontul deschis in Africa de Nord a avut o importanta relativ secundara.
Tancuri italiene M13-40 in desertul libian
Pentru Germania prioritara a fost inca de la inceput operatiunea Barbarossa, de invadare a Uniunii Sovietice. O buna parte din resursele care in mod normal i-ar fi fost alocate lui Erwin Rommel, comandantul Deutsche Afrika Korps (D.A.K.), au luat drumul frontului de est. Nici britanicii nu au acordat intr-o prima faza un rol important teatrului nord african, considerind ca dupa catastrofalele infrangeri provocate italienilor, lupta e ca si castigata. Primul ministru Winston Churchill a comis una dintre multele sale erori, atunci cand a ordonat relocarea a doua divizii din Africa, in Grecia. Interventia engleza din Grecia s-a incheiat cu o infrangere dezastruoasa ducind totodata si la o slabire a frontului in Cirenaica (Libia). Mai tarziu, la inceputul lui 1942, Churchill abia a scapat de o motiune de neincredere dupa ce crezind din nou ca fortele Axei nu mai prezinta nici un pericol a repatriat doua divizii australiene de infanterie, Divizia 18 scotiana pleca spre Singapore, iar Divizia 7 blindata era inlocuita cu Divizia 1 blindata, care nu primise botezul focului. Rommel a profitat si germano-italienii au avut o ultima zvacnire inainte de a fi coplesiti si invinsi odata cu invazia americana.
Erwin Rommel
Razboiul din desert s-a intins pe o perioada de trei ani între 10 iunie 1940 şi 16 mai 1943. Fortele aruncate in lupta au fost mult mai reduse comparativ cu numarul de oameni si mijloacele folosite in alte zone fierbinti. Pentru britanici si italieni, insa luptele au avut o mare importanta. In cazul Italiei, care a fost marele invins, soarta sa a depins de aceasta confrntare.
Marea majoritate a evenimentelor au fost conditionate de teren si de clima.
Cele mai multe confruntari s-au desfasurat in apropierea tarmului insa nu de putine ori se desfasurau operatiuni in desert pentru a produce un atac prin invaluire. Desertul cu conditiile sale dure de relief si clima se caracterizeaza prin zone denivelata, coline, depresiuni muntoase, nisipuri miscatoare. Caldura infernala de 40-50 de grade din timpul zilei si noaptea cu temperaturi ce coboara sub 0 grade produc fenomene de spargere a rocilor, prin inghetarea apei. Vantul transforma totul intr-o pulbere fina ce distruge masinile. Nu de putine ori tancurile au ramas intepenite, devenind astfel inutilizabile. In cazul Germanilor, panzerele lor ultramoderne si extrem de eficiente in conditii de razboi normale, s-au dovedit in unele cazuri, arme cu doua taisuri. Foarte complexe din punct de vedere ingineresc si aproape idestructibile (in special tancurile Tiger) erau greu de reparat din lipsa, atat de specialisti, cat si de piese. Cand se blocau, acestea erau abandonate si distruse de ocupantii lor pentru a nu cadea in mana Aliatilor.
Conditiile vitrege de clima au facut ca densitatea populatiei sa fie extrem de redusa in aceste zone.
Localitatile sunt despartite de distante de 60-70 de kilometri. Putem vorbi in cazul luptelor din nordul Africii de un teatru de razboi ideal, fara populatie civila, fara victime colaterale.
Principalele localitati din Libia si Egipt in care au avut loc lupte
O consecinta a factorului climatic a fost si dependenta extrem de severa dintre frontul mediteraneean si cel african. Problema aprovizionarii a fost una serioasa pentru ambele tabere de-a lungul intregului conflict. Practic, cine controla transportul maritim si aerian, putea obtine victoria. Pentru britanici punctele de sprijin s-au aflat in escadrele din Egipt si Malta. Pentru fortele Axei plecarea escadrilelor de aviatie germane din Creta si Sicilia pe frontul rusesc a constituit un dezastru. In august 1941 33% din incarcaturile destinate Afrika Korps, ajungeau pe fundul marii. In octombrie, situatia devenise alarmanta, aproape doua treimi din incarcaturile destinate Axei, erau scufundate. In noiembrie, din cele 60.000 de tone pe care le astepta Rommel nu a primit decat 8 093.
O alta caracteristica majora a campaniei din Africa este acest du-te vino intre localitatile insiruite pe tarm. Acestea isi schimba de nenumarate ori stapanii in functie, desigur, de cine se afla in ofensiva.
Bibliografie
“Cele 232 de zile ale Tobrukului”, Revista Magazin Istoric nr.6 septembrie 1967
Lidell Hart, “Istoria celui de al doilea razboi mondial“, Editura Orizonturi, 2006
dr. John Pimlott, “Rommel un general intrat in mit” Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1999
Jaques de Launay, “Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial“, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1988
de Voicu Hetel
Comments are closed.