Un papirus, două papirusuri…
Papirusul Hunefer din 1300 i.Hr. – fragment din Catea mortilor. Cu cat manuscrisul era mai bogat ilustrat, cu atat persoana pentru care fusese facut era mai importanta.
În urmă cu câţiva ani, prin 2011, mediul online dar şi presa scrisă s-a umplut într-o zi cu ştirea senzaţională a revenirii în România a celui mai vechi papirus descoperit în Europa şi în acelaşi timp a singurului text scris de acest tip existent pe teritoriul ţării noastre. Este vorba despre faimosul papirus de la Mangalia, descoperit într-un mormânt al unui nobil scit, în anul 1959. Acesta fusese predat sovieticilor în vederea restaurării sale şi vreme de o jumătate de veac, nimeni nu a mai ştiut nimic despre existenţa sa. Povestea o găsiţi pe net cu un simplu search, aşa că nu mă obosesc să vă dau mai multe detalii. Prin 2013 Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia care se mândreşte cu papirusul în cauză a editat chiar şi o lucrare intitulată „Istoria singurului papirus descoperit în România” şi presa a vuit din nou despre singurul papirus din România. Am descoperit însă că între cel mai vechi papirus din România şi cel mai vechi papirus descoperit în România nu este decât o diferenţa de vreo două milenii…
Zilele trecute însă, răsfoind prin biblioteca, am dat peste câteva amănunte interesante pe care mă grăbesc să vi le împărtăşesc şi vouă, pasionaţilor de istorie.
Papirusul de la Mangalia nu este singurul papirus din România!
Da, e adevărat şi nu e nici o surpriză pentru comunitatea ştiinţifică de la noi, ci poate doar pentru presa noastră avidă de senzaţional.
Cel mai vechi manuscris din Biblioteca Academiei Române
În colecţia Bibliotecii Academiei se află un manuscris a cărui vechime este estimată la circa 3500 de ani. Este vorba despre un papirus egiptean ajuns în tezaurul bibliotecii, la sfârşitul secolului al XIX-lea, datorită colonelului Dimitrie A. Papazoglu. Descendent al unei familii de aromâni originară din Linotopi (Grecia), Papazoglu, al cărui nume se traduce din turceşte “fiu de preot”, a fost un mare pasionat de istorie dar şi unul dintre cei mai de seamă colecţionari ai vremii. Printre obiectele adunate de el şi intrate în circuitul muzeal se numără monede şi medalii de aur, argint şi aramă, bijuterii, statuete, vase, arme, unelte, piese etnografice, inscripţii lapidare, 800 de cărţi tipărite în secolele XV-XIX, 350 de documente şi manuscrise, peste 2500 de tablouri, litografii, fotografii şi xilogravuri.
Manuscrisul lui Papazoglu este un papirus fără o însemnătate prea mare în cea ce priveşte informaţia conţinută. Este doar un fragment dintr-un papirus mai mare denumit Per-Em-Hru, adică faimoasa Carte a morţilor. Textul există însă în nenumărate variante iar valoarea artefactului rezidă doar din vechimea sa.
Cartea morţilor reprezintă o culegere de de texte care se referă la morţi şi la lumea de dincolo. În concepţia vechilor egipteni aceste scrieri au rolul de a însufleţi tărâmul defunctului şi de a-l însoţi în călătoria sa pe lumea cealaltă. În timpul ceremoniilor funerare pasaje din această carte erau citite cu glas tare apoi erau aşezate lângă corpul celui decedat.
Cartea din papirus se prezenta, în general, sub forma unui sul alcătuit din foi lipite unele în continuarea celorlalte, adesea în număr de zece. Lungimea medie a unui sul era de la 6 până la 10 metri. Papirusul Papazoglu are o înălţime de 36,5cm, lăţime 21 cmm şi margini albe de 4 cm sus şi jos. Manuscrisul este decorat cu imagini desenate iar textul este redat folosindu-se scrierea hieroglifică. S-au utilizat trei culori: negru pentru scriere şi desene, roşu pentru contururi şi galben pentru un fragment de chenar din partea superioară.
Papirusul s-a păstrat în condiţii foarte bune datorită faptului că nu a fost expus la umezeală şi aer, mormântul în care a fost găsit fiind probabil bine protejat.
Pentru cine doreşte să afle mai multe informaţii despre, aproape sigur, cel mai vechi papirus de pe teritoriul ţării noastre, îi recomand să lectureze articolul Dalilei Lucia Aramă intitulat Per-Em-Hru, Un mesaj al Egiptului de acum 3400 de ani, apărut în lucrarea Studii şi Cercetări de bibliologie, vol. XIII, editat de Editura Academiei R.S.R.
Bibliografie
Mircea Dumitrescu, Per-Em-Hru – Un mesaj al Egiptului de acum 3400 de ani, în Almanahul părinţilor ’85, pag.88-89
Albert Labarre, Istoria cărţii, Iaşi, Institutul European, 2001
Guy Rachet, Dicţionar de civilizaţie egipteană, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997
de Voicu Hetel
