Recitind recent teatrul lui Caragiale am dat peste nişte cuvinte cu parfum de epocă azi cu totul căzute în uitare.
“-Parfumurile, odicoloanele, pomadurile, liubemurile Didinii”, spune la un moment dat în actul I Pampon, când descoperă că amanta îl înşeală cu spiţerul.
În secolul al XIX lea damele, fie ele mai avute sau mai puţin se înfrumuseţau şi se aranjau cu pomaduri, liubemuri şi odicoloane cum le numea Caragiale în D’ale carnavalului. Astăzi însă termenii de odicolon şi liubem au devenit apă de colonie iar pomadurile s-au transformat în limbajul cotidian în farduri. Aşa mi-a venit ideea de a scrie două vorbe despre originea cuvântului fard.
Dicţionarele ne dau invariabil o definiţie de felul următor: Fard – Produs cosmetic alb, roşu, verde, albastru etc. pentru colorat tenul, ochii şi buzele. Termenul intră în limba română din franceză. Şi cam asta e tot. Povestea termenului este cu totul alta. Tradiţia boirii sau a sulemenirii obrazului era însă mai veche decât lumea personajelor lui Nenea Iancu.
Femeile s-au visat frumoase şi cochete dintotdeauna. Fie că ne întoarcem în istorie în Egiptul antic sau în Elada ori pe cele 7 coline ale Romei, peste tot femeile îşi îngrijeau cu mare atenţie obrazul. Era important ca roşul să fie prezent pentru a da feţei un aer cât mai viu şi mai sănătos.
În Roma imperială femeile pun mare preţ pe tot ceea ce venea din Grecia în materie de cosmetice. Orice negustor care se respectă se laudă că marfa sa vine direct de acolo chiar dacă era fabricată câteva uliţe mai încolo. Pentru a fi la modă totul e musai să fie grecesc. Sclavele care se îngrijeau de frumuseţea matroanelor erau numite tot ca în Grecia, “cosmetes”. Iată aşadar originea cuvântului cosmetician.
Înainte de a se apuca să-şi fardeze stăpâna, sclava suflă mai întai înspre aceasta sau către o oglindă. Astfel există garanţia că a mestecat substanţe aromate pe stomacul gol şi nu îi miroase gura. Sclava urma apoi să dilueze fardurile cu salivă şi să le aplice odată înmuiate pe obrazul matroanei. Cuvântul fard provine de la “farda” care înseamnă în italiană, a scuipa…
de Voicu Hetel
