Termenul provine din expresia franceză “l’eminence grise”, are un sens figurativ si se referă la o persoană aflată in umbră, dar care este capabilă să influenteze decizii majore, să ia hotărari importante prin intermediul altora, fara ca cei din jur sa banuiasca acest lucru.
Termenul se mai poate referi si la o persoană mai inaintată in varstă, dar cu o vastă experientă recunoscută de ceilalti care actionează, in principal ca sfatuitor, fară a apărea prea des in prim plan.
Originea expresiei “Eminentă cenusie”
In Franta secolului al XVII-lea, in timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea, destinele tării se aflau in mainile cardinalului Richelieu, cunoscut admiratorilor romanelor de capă si spadă, in special din cărtile lui Alexandre Dumas. Cardinalul asa cum ni-l amintim din toate filmele cu d’Artagnan, purta o sutană rosie, unică in felul ei care-i atrăsese lui Richelieu porecla de “Eminenta rosie”. “Eminenta cenusie”, era porecla primită de un anume Joseph du Tremblay, un calugăr care avea o imensă influentă asupra primului ministru, cardinalul. Acesta purta o sutană cenusie si pentru că unui cardinal cum era Richelieu, i te puteai adresa folosind apelativul “Eminentă”, lui i s-a dat această poreclă. Se remarcat insa faptul că Tremblay nu a ajuns niciodată cardinal.
Călugărul capucin Francois Le Clerc du Tremblay (1577-1638), sau Părintele Joseph era unul dintre cei mai buni amici ai cardinalului, expertul său neoficial in materie de politică externă. Porecla pe care i-o dăduse cardinalul era Tenebroso-Cavernoso, ceea ce vroia să insemne că omul său de taina era, in viziunea sa, un tip ascuns, misterios, de nepatruns. Părintelui Joseph i-au fost încredintate numeroase misiuni diplomatice, in 1631 reusind să incheie aliante si să castige numeroase avantaje pentru Franta, in plan diplomatic. A fost un adversar neimpăcat al habsburgilor, visul sau fiind organizarea unei mari cruciade pentru recucerirea locurilor sfinte din mainile musulmanilor. Părintele Joseph credea că acest lucru nu poate fi facut decat sub conducerea regelui Frantei si după zdrobirea puterii spaniole. Această “eminenta cenusie”, om cu mare trecere la Curte, la moartea căruia Richelieu afirma că si-a pierdut mana dreaptă, era mai degrabă un om al războiului decat un om al bisericii si al păcii.
de Voicu Hetel