Testamentul lui Lenin
Una dintre marile probleme ale comunismului este aceea ca nu asigura succesiunea odata cu disparitia liderului. Nu se intampla ca in cazul monarhiilor in care, primul nascut de sex masculin, accede la tron, desi aceasta practica pare sa se fi impamantenit in Coreea de Nord. Moartea liderului coincide cu inceputul luptelor pentru putere si implicit cu destabilizare interna si scindari.
Lenin era constient de asta inca din 1922 cand fusese atins de un atac de hemiplegie. In primavara lui 1923 era aproape o leguma. Reusise totusi sa dicteze cateva note care trebuiau sa devina linia partidului. Acest adevarat testament politic nu va iesi, din pacate la lumina decat dupa moartea lui Stalin. Acesta l-a tinut ascuns pentru ca ii era net defavorabil. Lenin cerea in mod expres, scoaterea lui Stalin din functia de secretar general, constientizind faptul ca acesta acumulase o putere mult prea mare, ca este un om brutal, intolerant, capricios si putin curtenitor. Hrusciov povesteste in memoriile sale numeroase episoade in care dictatorul ii jigneste pe cei apropiati si chiar un moment cand este pus de Lenin aflat la pat sa-i ceara iertare sotiei sale, Nadejda Krupskaia, pentru ca-i vorbise urat.
La moartea lui Lenin, problema succesiunii nu fusese transata. Doua tabere isi disputau puterea. Prima, este cea condusa de Lev Davidovici Trotki, al carei crez politic era acela ca revolutia comunista si construirea socialismului nu trebuie limitata la o singura tara, ci trebuie extinsa la scara planetara. Este asa numita “Teorie a revolutiei permanente”. A doua tabara, condusa de o troica formata din Stalin, Zinoviev si Kamenev, credea in teza costruirii socialismului in URSS si convietuirea cu lumea capitalista. Este teza lui Buharin, “Construirea socialismului intr-o singura tara”. Trotki, considerat de Lenin ca fiind cel mai capabil dintre liderii bolsevici, se pronunta pentru democratie de partid si descentralizare, in timp ce troica opta pentru suprematia Biroului Politic in luarea deciziilor si monolitism birocratic.
Discursul lui Stalin
Stalin profita de functia sa de secretar general al CC al PCUS care ii dadea dreptul sa convoace reuniuni si sa stabileasca ordinea de zi pentru a-si asuma rolul de organizator al ceremoniilor funebre. In ajun, la cel de-al doilea Congres al Sovietelor rosteste o cuvantare prin care incearca sa se autolegitimeze ca si continuator al politicii leniniste. Discursul sau intitulat “Juram”, tinut cu acest prilej a intrat direct in cartile de istorie pentru a ilustra modul de a gandi in sabloane, al viitorului tar de la Kremlin.
“Plecind dintre noi, tovarasul Lenin ne-a poruncit sa inaltam si sa pastram curat numele de membru de partid. Iti juram, tovarase Lenin, sa-ti indeplinim cu cinste porunca.
Plecind dintre noi, tovarasul Lenin ne-a poruncit sa pastram unitatea partidului nostru ca pe lumina ochilor. Iti juram, tovarase Lenin, sa-ti indeplinim cu cinste porunca.
Plecind dintre noi , tovarasul Lenin ne-a poruncit sa intarim cu toata hotararea unitatea dintre muncitori si tarani. Iti juram, tovarase Lenin, sa-ti indeplinim cu cinste porunca.
Plecind dintre noi, tovarasul Lenin ne-a poruncit sa intarim si sa largim Uniunea Republicilor. Juram, tovarase Lenin, sa-ti indeplinim cu cinste porunca.
Plecind dintre noi, tovarasul Lenin ne-a poruncit credinta in principiile Internationalei comuniste. Juram, tovarase Lenin, sa nu ne precupetim viata pentru a intari si largi unitatea muncitorilor din lumea intreaga, Internationala comunista.”
Trotki nu e informat din timp cu privire la ceremonie, asa ca nu ajunge. Stalin apare astfel inca de la inceput ca viitor succesor al lui Lenin. El duce sicriul pe umeri, el tine discursul solemn cu acest prilej.
Pentru indepartarea tuturor rivalilor din functii si de la varful puterii, Stalin foloseste o tehnica intrata in istorie sub numele de tactica salamului. Mai intai sunt exclusi din Biroul Politic, apoi din Comitetul Central, apoi din partid, apoi… din viata! Asa patesc rand pe rand Zinoviev si Kamenev si Buharin. Trotki principalul sau oponent se exileaza si sfarseste asasinat in Mexic.
Bibliografie
Milza Pierre, Bernstein Serge – Istoria secolului XX vol.1, 1900-1945 Sfarsitul lumii europene, Editura ALL,
Souvarine Boris – Stalin: studiu istoric al bolsevismului, Humanitas, Buc, 1999
de Voicu Hetel