La inceput, doar un drum de tara…
Pe la inceputul veacului al XIX-lea, Bucurestiul cel frumos si civilizat cum ni-l imaginam noi, se termina brusc la Capul Podului. Asa se numea pe vremea aceea Piata Victoriei, locul unde se sfarsea Podul Mogosoaiei. De aici incepea un drum de tara care dupa cativa kilometri se bifurca ducand fie spre Ploiesti, fie spre Mogosoaia ori Targoviste. Drumul plin de gropi, adevarate capcane pentru calatorii ce se aventurau pe-acolo cand ploua ori era multa zapada, trecea si pe langa o seculara padure de stejari numita si Dumbrava Banesii. La inceputul primaverii aici se strangeau orasenii mai cu dare de mana, la iarba verde. Nici nu ar fi avut unde in alta parte sa petreaca in mijlocul naturii pentru ca Bucurestiul cu toate ca era plin de spatii verzi si de gradini intinse nu a avut multa vreme nici un spatiu public pentru promenada.
De ce s-a numit Kiseleff?
Stefan Luchian "Bataie cu flori la sosea" Pictorul locuia intr-o casa situata langa Arcul de Triumf de astazi.
Soseaua Kiseleff a avut norocul sa scape aproape neatinsa in anii comunismului si este astazi una dintre cele mai frumoase artere ale Bucurestiului. A luat nastere pe la 1835, iar parcul cu sutele de tei si arbusti a fost inaugurat in 21 septembrie 1847. In semn de respect pentru reformele lui Pavel Dimitrievici Kiseleff din timpul stapanirii rusesti, din perioada 1828-1834, soseaua a capatat numele contelui rus. De numele lui Kiseleff se leaga schimbari majore in structurile sociale, economice, administrative si politice ale principatelor Moldova si Tara Romaneasca, cea mai importanta fiind, fara indoiala, introducerea Regulamentelor Organice, practic primele constitutii moderne de la noi. Mai putin cunoscut este faptul ca ideea unei gradini publice situate undeva dincolo de Podul Mogosoaiei (actuala Calea Victoriei) a avut-o chiar generalul conte Pavel Kiseleff. La propunerea sa in Regulamentul Organic in capitolul I, Sectia V-a, este introdus un articol referitor la infrumusetarea capitalei care prevedea infiintarea a trei parcuri obstesti (adica parcuri) pentru preumblarea publicului Primul pornea de la Podul Mogosoaei, pe locul cel din dreptul hanului Filaret, al d-lui hatman Dimitrie Ghica, si acela al Principesei Trubetcoi, ce este alaturi cu al hatmanului, ca sa se faca din amandoua unul. Al doilea parc urma sa se faca la capul podului Mogosoaei in locul unde a fost gradina chioscului lui Mavrogheni, iar la treilea in dosul Mitropoliei in livedea lui Filaret.
Pe la 1843 Adunarea Obsteasca din Tara Romaneasca votase in unanimitate alocarea de fonduri in vederea inaltarii unei statui a lui Kiseleff. Domnitorul Gheorghe Bibescu (1842-1848) s-a grabit sa-l anunte, numai ca generalul i-a raspuns cu modestie printr-o misiva datand din 7 iunie 1843 unde propunea sa se dea o cu totul alta destinatie sumei. Printre sugestii, singura de altfel pusa in practica, a fost si aceea de a face o gradina publica la inceputul Aleii Baneasa. In acest scop s-a apelat la experienta unui arhitect peisagist si cum la acea vreme era greu sa gasesti asa ceva pe plaiuri dambovitene, a fost adus un vienez: Carl Friedrich Wilhelm Meyer.
Carol Pop de Szatmary Bucurestii in anii 70 ai secolului al XIX-lea - acuarela. In trasura se afla principele Carol.
Cine a fost Carl Friedrich Wilhelm Meyer?
Soseaua Kiseleff vazuta dinspre Baneasa
Putine lucruri poti afla astazi despre unul dintre cei mai importanti arhitecti peisagisti ai Romaniei. Imi pare greu de explicat cum a cazut in uitare omul caruia ii datoram doua dintre atractiile Bucurestiului: parcul Cismigiu si soseaua Kiseleff.
Carl Friedrich Wilhelm Meyer s-a nascut la 3 iulie 1917 in localitatea Ostdorf, aflat la acea vreme in componenta Marelui Ducat Meklemburg-Schwerin. Stim despre el ca ajunsese inca din tinerete renumit pentru solutiile sale ingenioase astfel incat, atunci cand domnitorul Gheorghe Bibescu i-a solicitat agentului sau de la Viena sa-i recomande un mester gradinar priceput, i s-a sugerat chiar din partea directorului gradinilor imperiale, baronul Hegal, sa-l aleaga pe Meyer.
Meyer avea 26 de ani cand soseste la Bucuresti insotit de ajutorul sau, Franz Harer. La 22 decembrie 1843 cei doi semnau contractul prin care se angajau sa dea Bucurestiului o gradina cum nu se mai vazuse pe la noi. In planul de amenajare si memoriul explicativ arhitectul vienez propunea plantarea a 2.000 de tei asezati pe patru randuri de-a lungul drumului. Sigur insa ca sarcina lor a fost mult mai complicata decat poate parea la prima vedere, intregului teren salbatic si plin de hartoape trebuind sa i se dea o forma.
Meyer, spuneam, este si cel care a gandit Cismigiul dar si alte gradini din jurul Bucurestiului printre care si gradina Magurele. Si poate ca ar fi apucat sa faca si alte lucruri minunate pentru tara noastra daca n-ar fi fost rapus de tifos, atat el cat si sora sa, Doris in varsta de numai 17 ani. Carl Friedrich Wilhelm Meyer avea doar 35 de ani cand a murit la 3/15 august 1852. A fost inmormantat in cimitirul evanghelic din Bucuresti.
Vedere aeriana in care apare si Herastraul in anii 30 (arhiva personala)
Parcul Kiseleff a fost inaugurat la 21 septembrie 1847.
Cu mare fast, in prezenta a 70.000 de bucuresteni dupa cum scrie presa timpului, si a domnitorului, are loc inaugurarea parcului si a soselei care a fusese botezata Kiseleff. Tot atunci sunt construite chioscuri, pavilioane, bufete, si un lac artificial. Pentru a rupe monotonia bulevardului, Mayer proiectase si doua ronduri. La rondul intai, aflat in dreptul scolii nr. 11 de astazi, se afla un mare bazin metalic care alimenta o fantana arteziana amplasata in mijlocul rondului. Daca nu ma insel, cred aceasta a fost prima fantana arteziana din Tara Romaneasca. Planule lui Mayer se referau doar la portiunea cuprinsa intre Capul Podului si Bufet, loc aflat in dreptul strazii Ion Mincu. Trebuie spus ca Bufetul nu exista la acea data el fiind construit mai tarziu de arhitectul Ion Mincu. De aici soseaua Kiseleff, flancata de doua drumuri laterale, era strajuita de patru randuri de tei si se intindea pana la al doilea rond sau rondul cel mare. La rondul al doilea se va construi mai tarziu Arcul de Triumf. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea pe locul unde este azi Romexpo se afla un hipodrom, iar soseaua a fost continuata pana acolo. Spre sfarsitul aceluiasi veac soseaua era compusa dintr-un drum central pentru trasuri incadrat de cate doua alei pe fiecare parte. Asa se face ca pietonii, biciclistii, calaretii aveau fiecare cate un drumeag propriu.
de Voicu Hetel
Buna ziua,
daca va intereseaza informatii mai complete pe subiect exista din 2011 teza de doctorat “Contributii privind studiul creatiilor din Romania ale peisagistului Carl Friederich Meyer si punerea acestora in valoare in contemporaneitate”, oct. 2010, autor Salma Amalia El-Shamali, in cadrul bibliotecii U.S.A.M.V. Bucuresti, informatiile fiind deja publice si editabile cu conditia referentierii.
As vrea sa precizez ca imaginea din articolul dumneavoastra de mai sus, numita “Soseaua Kiseleff vazuta dinspre Baneasa” pare a fi mai degraba vederea dinspre Actuala Piata a Aviatorilor, noul rond verde si cu privirea inspre Arcul de Triumf, pe noul (de atunci) Constantin Prezan. Se vede in partea dreapta parcul Herastrau. Pe Kiseleff pe atunci era deja dezvoltata puternic vegetatia de aliniament, iar aici se arata un bulevard mai scurt si nou, ceea ce nu corespunde cu marturiile istorice.
O zi buna.
dr. peis. Salma El-Shamali