De unde vine expresia “a te retrage intr-un turn de fildeş”?

Ce inseamnă “turn de fildeş”?

Sunt sigur ca ati auzit expresia asta de multe ori atunci cand se face referire la cineva care s-a izolat de lume, care traieste netulburat intr-un univers diferit de cel din lumea reala. Initial expresia se referea strict la un artist ori scriitor care intr-o autoizolare, in turnul sau de fildes, departe de toti crea o capodopera. Cu timpul expresia s-a generalizat si pentru fiecare dintre noi, muritorii de rand, poate exista un turn de fildes. Expresia a capatat si un sens peiorativ. Omul simplu care se inchide in imaginarul turnului de fildes pentru a nu a mai avea legaturi cu exteriorul este privit cu dispret si ostilitate de cei din jur. A te retrage in turnul tau de fildes este astazi sinonim cu a fi caracterizat drept un om egoist, “cu nasul pe sus”, care se considera prea bun pentru a se amesteca cu restul lumii, care detesta activitatile si relatiile dintre oameni.

Cand a fost folosită pentru prima dată expresia “turn de fildeş”?

O reprezentare a Mariei si a turnului de fildes datand din jurul anului 1500

Punerea in circulatie a expresiei “turn de fildes” o datoram literaturii franceze. Formula a fost pusa in circulatie de criticul literar din secolul al XIX-lea, Charles Augustine Sainte-Beuve. In acea perioada, cultura europeana este traversata de mai multe curente literare intre care simbolismul si romanismul ocupa un loc semnificativ. Criticul francez, cu o deosebita influenta in lumea literara europeana a folosit termenul “tour d’ivorie” pentru a caracteriza atitudinea poetului romantic, Alfred de Vigny. Acesta era cunoscut drept o persoana calma, retrasa, contemplativa, introvertita care prefera sa-si petreaca timpul in solitudine. Criticul francez il punea pe Vigny in opozitie cu mult mai furtunosul in temperament, Victor Hugo. Iata cum Sainte-Beuve a construit imaginea scritorului si poetului care pentru a putea scrie are nevoie, ca din cand in cand, sa se retraga intr-un loc al sau intim, in turnul sau de fildes.

Dar cum si de unde i-a venit in minte lui Sainte Beuve aceasta expresie atat de exotica, stiut fiind faptul ca inafara celor de la circ sau zoo, singurii elefanti, posesori de fildes, vazuti vreodata in vestul Europei, au fost aceia cu care Hanibal a incercat sa zdruncine maretia Romei? Raspunsul il gasim intr-una dintre cele mai vechi si mai controversate[1] lucrari religioase: “Cantarea cantarilor” sau “Cantarea lui Solomon”. In acest poem senzual si erotic, vechi de aproape 3000 de ani, care descrie iubirea dintre un barbat, regele evreilor, Solomon si o femeie simpla, o anume Sulamita apare pentru prima data termenul de “turn de fildes”. In capitolul VII, versetul 4, indragostitul, dupa mai multe comparatii care de care mai sugestive, vorbeste despre gatul iubitei sale pe care il compara cu un turn de fildes.

“Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.”

In traditia crestina termenul a devenit un simbol pentru ideea de puritate. In evul mediu, turnul de fildes apare adeseori reprezentat, alaturi de alte constructii cu aspect bisericesc si de o fantana, in gradina in mijlocul careia se afla Fecioara Maria[2]. Dupa cum se vede, o expresie folosita intr-un cadru romantic, erotic chiar sufera modificari in evul mediu intrand in sfera artei religioase, devine obiectul studiilor si disputelor literare in epoca romantica pentru a capata in zilele noastre un sens peiorativ.

de Voicu Hetel