Nu multa lume isi mai aduce aminte astazi de existenta unui partid extraordinar pe care l-a avut Romania in urma cu aproape 100 de ani.
P.P. Carp (1837-1919) a fost prim-ministru din partea Partidului Conservator in doua randuri.
Partidul Conservator era o formatiune politica puternica compusa din oameni de elita, scoliti in Apus, cu averi colosale care ii faceau sa nu incerce sa bage mana in buzunarul statului atunci cand se aflau la guvernare. Alaturi de aceasta formatiune de dreapta statea alaturi, in secolul al XIX-lea, cam toata crema intelectualitatii romanesti. Marii creatori ai literaturii romane, Eminescu, Caragiale si Creanga erau intr-un fel sau altul legati de gruparea junimista si implicit de conservatori. Istoria pe care am invatat-o la scoala, contaminata de aproape 5 decenii de comunism, inca ii mai zugraveste pe conservatori, drept o adunatura de mosieri, de “bampiri care sug sangele poporului”, oameni care se impotriveau progresului, improprietaririi taranilor, votului universal si cate altele. A fi conservator a ajuns sa capete in ziua de azi si un sens peiorativ.
Dar care sunt cateva din trasaturile fundamentale ale conservatorismului romanesc?
In primul rand, conservatorii sunt marcati de o opozitie ireductibila fata de revolutionarism. Schimbarea, in special cea facuta cu violenta, cea radical-revoluţionară, este perceputa de conservatori ca o ameninţare la adresa stabilităţii sociale şi politice. Si daca privim in urma, in istorie, conservatorii au dreptate. Toate revolutiile moderne, pornind de la cea franceza, bolsevica, chineza au adus o rasturnare a ordinii si o buna perioada de haos. Conservatorul este prin excelenta un iubitor al ordinii, adversarul instabilitatii si hazardului.
Ei sunt adeptii consensului general, ai respectarii traditiei comunitatii in care vede sursa de inspiratie pentru elaborarea legilor, justitiei si libertatilor. Spre deosebire de liberalism care se inspira din doctrina occidentala, conservatorismul romanesc este deplin ancorat in particularitatile specifice traditiei romanesti. Conservatorismul nu-si propune, asadar, sa ofere omenirii solutii si coduite politice universal valabile.
Conservatorismul este pragmatic, se opune abstracţiilor şi planurilor fanteziste, specifice liberalismului, de tipul celor brevetate de revolutia franceza, gen liberate, egalitate.
Conservatorismul apartine elitelor si nu crede in participarea maselor la actul de guvernare, lucru considerat utopic.
Simptomatic pentru modul de a vedea lucrurile al conservatorilor romani sunt ideile expuse de acestia in timpul campaniei electorale din 1914. Constienti de faptul ca desfiintarea colegiilor electorale, lucru cerut de liberali avea sa-i scoata de pe arena politica, una dintre lozincile conservatoare, dupa cum scrie I.G. Duca in memoriile sale, suna cam asa: “Voi care azi sunteti tot, vreti maine sa nu mai fiti nimic – votati pe liberali! Colegiul unic inseamna egalitatea dintre voi si tiganul care va mana caii pe capra.”
Lascar Catargiu (1823-1899) a ocupat functia de premier odata cu venirea pe tron a lui Carol I. A fost unul dintre cei mai de seama oameni politici conservatori
Dupa primul razboi conservatorii au disparut. Reforma agrara le-a subrezit baza economica, iar reforma electorala le-a dat lovitura de gratie. Disparitia votului cenzitar care facea ca marii contribuabili sa aiba un cuvant greu de spus in alegerea parlamentarilor si acordarea dreptului de vot nestiutorilor de carte a adus in parlament formatiuni si idei noi dar si sfarsitul unui partid al elitelor.
S-au opus conservatorii modernizarii?
Titu Maiorescu (1840-1917) este autorul "Teoriei formelor fara fond" care avut atata influenta nu numai in politica, dar si in literatura influentand operele unor mari scriitori romani.
Fireste ca nu, numai ca au incercat o politica a pasilor marunti, reconciliind moderaţia politică cu avantul liberalilor in modernizarea instituţionala. Cea mai interesanta teza emisa de conservatori este fara indoiala Teoria formelor fara fond, avandu-l ca principal exponent pe Titu Maiorescu. Pe scurt, Maiorescu demonstra că am copiat modele occidentale fără a ţine cont de tradiţiile noastre şi fara a tine cont de faptul ca aceste forme odata implementate in spatiul politic romanesc se vor goli de substanta.
Cat priveste acuzele aduse constant conservatorilor, istoria a dovedit cu prisosinta ca improprietarirea taranilor si faramitarea marii proprietati a adus cu sine prabusirea economica a Romaniei in primii ani de dupa razboi. Tara “eminamente agricola”, cum ne autodefineam la inceputul secolului XX, Romania producea si exporta masiv pe pietele europene fiind unul dintre marii jucatori in domeniul agricol.
Rebranduiri de partide
Mare noroc cu Dan Voiculescu, care prin 2005 s-a gandit sa-si rebrand-uiasca partidul ca-i zapacise de tot pe bietii alegatori tot schimband taberele. Asa Partidul Umanist, care era social-liberal, adica o struto-camila de stanga-dreapta, a devenit peste noapte Partidul Conservator. La o saptamana de la rebotezare fruntasii partidului, imi amintesc cum s-au deplasat cu mic cu mare si cu caru’ de reportaje al antenei dupa ei, la mormantul fruntasului conservator Take Ionescu. Au rostit discursuri sforaitoare si i-au pomenit pe maretii lor inaintasi, desi jumatate dintre participanti habar n-aveau cine era Take Ionescu, ba aia care stiau o bruma de engleza ca promterita de la stiri, erau convinsi ca Take se pronunta “Teic”, ca pe limba lui Shakespeare. Sigur ca noul partid n-are nimic in comun cu partidul lui Lascar Catargiu, insa denumirea suna bine si nu-i daduse nimanui prin cap sa si-o adjudece. “Noii conservatori” sunt tot de stanga dreapta adica social-liberali, dupa cum bate vantul iar doctrina suna cam la fel cu a celorlalte partide de la noi.
De la albastrul prusac la rosu cu aroma de Havana
Iar asta imi aminteste de un alt episod similar petrecut in urma cu cativa ani cu ocazia unei alte rebranduiri. De data asta social democratii condusi pe vremea aia de Nastase au renuntat la culoarea albastru de pe sigla partidului si au inlocuit-o cu rosul socialistilor europeni dar si al comunistilor. Social democratii s-au gandit atunci sa serbeze evenimentul iar tineretul social democrat, pastorit de Ponta, a dat o mare serbare cu televiziuni si presa la care si-au pus toti tricouri rosii cu chipul lui Che Guevara si berete. Chestionati tinerii pesedei asupra individului pe care-l purtau toti, putini stiut sa raspunda cine e cetateanul, ori ce simbolizeaza. Si mai putini stiau ca eroul invaluit in aura asta romantica creata de occident era un aventurier si un asasin.
de Voicu Hetel
Costin, pur si simplu nu-mi place Che, la fel cum nu-mi place atentia exagerata care i se acorda. Consider ca imaginea lui a fost romantata de presa de stanga occidentala, iar in locul unui stalinist sangeros ne-a ramas imaginea revolutionarului cu basca si havana in coltul gurii care lupta pentru libertate. Ceea ce majoritatea lumii nu stie este ca Che este responsabil pt moartea a sute de opozanti ai regimului castrist semnand condamnari si de faptul ca a ucis cu mana lui o multime de lume. In Bolivia unde s-a dus cu o mana de mercenari straini sa porneasca o noua revolutie a fost lichidat chiar de bolivienii pe care nu a stiut sa-i castige de partea sa.
Che Guevara…asasin? Sa fim seriosi.
Eu cred ca intr-un razboi, revolutie, nu prea poti sa spui cuiva ca e asasin. De ce e Che asasin si nu americanii care l-au prins si executat? Sau de ce nu bolivienii care l-au dat pe mana CIA-ului?
La fel de asasin e si Trotki? Lenin? Dar primul presedinte american care i-a invins pe sudisti? Ori o fi sudistii asasinii?
Normal, in principiu, asasinul e o persoana sau un grup f mic, care comite o crima. Dar tot la fel, o face impotriva unui om sau cativa. E pe timp de pace sau intr-o zona fara conflict iminent.
Acum, ca-l faci pe Guevara asasin, banuiesc ca e din categoria Stalin, Hitler, Milutinovic, Franco, Musolini, etc…nu? Insa, dupa parerea mea, nici aceea nu-i pot numi asasini. Acestia comit genocide, epurari, etc.
Nu de alta, dar atunci care e diferenta dintre cei enumerati mai sus si bietii ninja???
Si ca sa intelegi, cam cum vad eu notiunea, asasinul ar inseamna ca e si o persoana ascunsa. O face fara sa fie vazut, nu stie nici vantul, nici pamantul.