Nu, nu e un articol despre cât de proaste sunt vaccinurile și cum vrea X-ulescu să afle informațiile secrete deținute de mine. Nu este nici un articol despre cât de grozave sunt și toți ăia care nu vor să le facă sunt niște tâmpiți. Sunt doar câteva gânduri personale și informații adunate de aiurea.
Când eram mic îmi amintesc cum ne-au încolonat pe toți și ne-au băgat pe rând în cabinetul medical al școlii și ne-au făcut un vaccin. Mi-a rămas un semn mare pe brațul drept de atunci. Unii plângeau alțîi se vaitau, alții erau speriați iar adulții prezenți ne imbarbatau că nu e nimic, o intepătură și gata. Nu mai știu dacă m-a durut prea tare și nici dacă am chirait. Știu doar că înafară de scarlatina pe care am făcut-o înainte să merg la școală și care m-a băgat în spital, nu am făcut niciodată vreo boală serioasă înafară de gripă. Dar pe aia, oricum o făceam toți, mai devreme sau mai târziu.
Am crescut așadar, cu convingerea că vaccinurile sunt bune, că niște oameni deștepți au făcut un ser în care au băgat microbi care își dau ultima suflare. Anticorpii mei învață despre ei (microbii adicătelea) cum pot fi neutralizați, așa încât știu să mă apere dacă boala respectivă vrea să mă dovedească. Am crescut și într-o zi am descoperit că există oameni care nu cred în infailibilitatea vaccinurilor.
Ce sunt vaccinurile?
O substanță ce conține organisme vii cu virulență atenuată sau toxinele lor, ce se poate administra intravenos, oral sau nazal având că rezultat stimularea producției de anticorpi. Corpul obține imunitate pentru că limfocitele B vor produce anticorpii necesari în cazul unei infecțîi ulterioare.
Cum se fac vaccinurile?
Păi mai întâi și mai întâi se studiază virusul care provoacă boala (rujeolă sau oreion) Cercetătorii îl studiază la microscop în laborator, îl cultivă și apoi experimentează ca să vadă cum se reproduce și cum funcționează. La final îl transformă ca să îl facă inofensiv, realizează un vaccin experimental pe care îl testează. De multe ori la început se folosesc cobai sau tot soiul de animale. Dacă toate testele dau rezultate satisfăcătoare se trece la testarea vaccinului pe voluntari umani, pentru ca apoi, dacă se dovedește eficient, sa se treaca la autorizarea produsului și la fabricarea sa în masă.
Cum au apărut vaccinurile?
Variola dacă nu ați auzit până acum, trebuie să vă zic, că a făcut praf populațîi întregi. Era o boală teribil de contagioasă pe care secole de-a rândul nu a reușit nimeni să o vindece. Bolnavii se umpleau de bube purulente iar urmările erau destul de rele pentru unii, în sensul că destui mureau, unii orbeau… La sfârșitul secolului al XVIII-lea, un medic englez, a făcut o descoperire epocală. Edward Jenner[1] a observat că unii țărani care se îmbolnăveau de o boală numită vaccina, nu făceau variolă. Vaccina era după cum ii e și numele o boală legată de vaci. Țăranii care toată ziua trebaluiau pe la coada vacii luau vaccina care, ce să vezi, e înrudită cu variola. Corpul se lupta cu vaccina și dezvolta anticorpi cu care se apăra eficient de variolă. De aici a pornit ideea vaccinului.
Edward Jenner se apucă să-și testeze ideea. A luat pustulă (adică bube) de vaccina și le-a introdus sub pielea unui băiețel de 8 ani pe nume James Phipps, care era fiul grădinarului său… Sună înfiorător, nu-i așa? Băiatul nu fusese niciodată bolnav de variolă. Procedura cu infectarea băiatului cu vaccina s-a repetat iar acesta nu s-a îmbolnăvit. După un timp, copilul a fost introdus într-o colectivitate cu copii bolnavi de variolă. Și surpriză: copilul nu s-a îmbolnăvit. Sistemul sau imunitar învățase să se apere și așa s-a pus în aplicare, pentru prima dată, principiul vaccinării. Jenner, trebuie spus că a testat și alți subiecți, între care și fiul sau Robert iar cercetarle sale au fost acceptate de comunitatea științifică din Marea Britanie. În 1840 prin Vaccination Act, guvernul britanic introducea vaccinarea gratuită împotriva variolei (smallpox) cu ajutorul Vaccinei (cowpox)
În 1885, Louis Pasteur care reluase cercetările întreprinse de Edward Jenner avea să creeze în laborator primul vaccin artificial. Este vorba despre vaccinul antirabic. Mutumita medicilor, astăzi nu mai putem vorbi despre unele pericole care amenințau serios viețile oamenilor acum 100 de ani. Rabia sau variola sunt de domeniul trecutului.
Cât de eficiente sunt vaccinurile?
De la primul vaccin omenirea s-a tot luptat cu virusuri și bacterii. Febra tifoidă, tusea convulsivă și tuberculoza produse de bacterii sunt combătute cu vaccin. La fel, rabia, poliomielita, pojarul și gripa care sunt produse de virusuri. Cu toate acestea, s-a dovedit că în unele cazuri, oamenii manifestă reacții adverse ajungându-se la complicații severe. Persoanelor cu imuno defienta nu li se poate administra un tratament de acest tip, existînd riscul unei îmbolnăviri.
[1] Edward Jenner a fost un medic englez. A trăit între 1749 și 1823 și este considerat părintele imunologiei. Cercetările sale, se crede că au salvat mai multe vieți în istoria umanității decât ale oricărui alt cercetător. La momentul descoperirii sale, variola ucidea aproape 10 procente din populație, cifrele fiind chiar mai mari în aglomerațiile urbane.
